Se zice ca, in zorii televiziunii, pe cand tantarul inca nu era facut ar-masar chiar in fiecare seara si Imparatul Rating nu ajunsese sa puna mana pe toate telecomenzile, o tanara mergea la scoala BBC cu gandul sa invete jurnalism. Era insa atat de draguta, incat oamenii se uitau in ochii ei si nu se mai puteau gandi la raspunsuri. Asa ca au facut-o prezentatoare.
 |
Asta e o legenda. In ea exista asa, un sambure de adevar, pe care tabloidele il ignora si cu care colegii s-au obisnuit. Sandra gandeste. O vorba mare, pe care nu poti s-o vinzi in articole despre noul look de toamna sau in marturii emotionale despre matusa pe care a facut-o bine dupa ce a gasit pe Internet o reteta cu buruieni din muntii Gurghiului. Astea se vand, asa ca asta veti sti despre staruri. Ce nu va place sa auziti e adevarul scurt si rece: starul e un profesionist al placutului. Treaba lui e sa-ti placa, iar chestia e o meserie.
Sigur, poti sa fii Costel Busuioc si sa ai talent care sa te scoata pana la urma in reflectoare. Sau poti fi Placido Domingo, sa mergi la scoala si sa te lucrezi, cum se spune. Intre aceste doua extreme, dotarea nativa si munca pe branci, se invarte si lumea romaneasca a televiziunii. Unde e Sandra pe scara asta gradata?
Ei bine, e unde vrea ea. E copilul anilor 90, cand lumea intra in jurnalism pentru cu totul alte motive decat azi. Nu pentru ca visa sa treaca pe la casierie cu sacosa, nu pentru ca isi dorea sa fie intrebata de unde are salul, pantoful, nasul si buzele, nu pentru ca nu stia sa cante sau sa danseze si-atunci nu mai ramaneau decat stirile. Nu, Sandra s-a apucat de jurnalism atunci cand asta era o ocupatie onorabila si serioasa. Spun asta cu toata raspunderea si pot sa si semnez: ea vroia sa spuna oamenilor stirile, asa cum albina isi doreste sa produca miere, padurarul sa curete padurea de uscaturi, iar apa sa curga la vale. Treaba asta ii ajunge si aici gasesti si distanta dintre gene-ratia ei si cea care vine sa ne inlocuiasca: acum, ecranul cu mult mai stralucitor atrage un alt gen de insecte decat pe vremea cand era mic, prafuit si pe alocuri riscant. Va zic de ele intr-un episod urmator…
Altminteri, prezentatorul de cariera e ca si marinarul: lumea crede ca ai cate o iubita (sau iubit, pentru doamnele Capitan) in fiecare port. In realitate insa, cariera in jurnalism e cam asa: sase luni pe mare, in singuratate, o saptamana de concediu in care te gandesti ce naiba se intampla din toamna asta cu formatul, ce vor sa faca cu mine, sa vorbesc mai rar, sa zambesc mai mult… Nu e ca la cosmonauti, care ies in spatiu doua zile si vorbesc dupa aia doi ani, la o bere cu amicii.
Urmărește-ne pe 
