Par niste tineri foarte seriosi. Alina m-a intampinat imbra-cata in pantaloni bej, camasa, cardigan si esarfa la gat, in timp ce Alexandru avea un look usor british. Gatisera ceva, era ora micului dejun si se „distrasera' cu o seara inainte facand o budinca. Apa si cafelele erau asezate perfect pe o masuta, Alina era si ea o gazda zambitoare si atenta si totul parea conform unui scenariu de primire. Am realizat insa ca acesta este, de fapt, stilul casei. Si, cum este prima oara cand apar in VIVA!, am vrut sa stiu cine sunt ei cu adevarat. Am vorbit despre haine, afaceri, parinti, viitorul lor, casnicie, casa, calatorii, muzica si copii (cei care vor veni, dar si cei carora Alina le preda cursuri de muzica si prezenta scenica).
Alexandru mi-a povestit cu mandrie despre pasiunea pentru croitorie pe care a mostenit-o de la bunica si tatal lui si recunosc ca l-am ascultat cu interes, cu atat mai mult cu cat sentimentul meu este ca aceasta meserie, in Romania, este trecuta la coada listei, toti cei din domeniu fiind „designeri', sau „creatori'. „Nu, nu e acelasi lucru' – m-a corectat Alexandru. „Designerul este cel care concepe modelul, croitorul este cel care il si pune in practica'. „Da, dar, din pacate, costume barbatesti nu se mai fac pe la noi, arhitectura unui costum barbatesc, din cate stiu eu, e foarte complicata si nici designeri, nici croitori nu prea sunt'. L-am intrebat daca el si tatal lui au considerat necesar sa instruiasca ucenici, asa cum se facea pe vremuri, si mi-a raspuns ca alaturi de ei, in compania pe care o conduc, sunt oameni care au venit de la 18 ani si care acum au in jur de 40. Isi pune problema ce se va intampla mai departe, pentru ca pregatirea cuiva in domeniu dureaza mult si admite ca ar trebui sa se gandeasca la o noua generatie de ucenici.
Alina ne privea zambind, intervenind din cand in cand. Am intrebat-o care este soarta unei fete care cunoaste celebritatea de mica si unde-i este copilaria. Mi-a raspuns ca, de cand se stie, e pe scena, sub lumina reflectoarelor (a cantat de la 4 ani in celebrul Mini-Song sub bagheta cunoscutului Ioan Luchian Mihalea). Nu-si poate concepe viata fara acest trecut, nu-si poate imagina cum ar fi fost altfel. L-a avut alaturi mai mereu pe tatal ei si glumeste, spunand ca sotul ei are ceva de parinte in el, de aceea, probabil se simte atat de bine protejata. Impartaseste cu Alexandru aceleasi pasiuni si, pentru ca timpul inca le permite (pana le venirea primului copil din cei trei pe care si-i doresc), calatoresc mult. Dar calatoria presupune, in general, zborul cu avionul, care l-a terifiat o vreme pe Alexandru. Atat de mult incat s-a gandit ca ar fi bine sa-si faca testamentul. Si s-a hotarat chiar, intr-o buna zi, pe cand erau in masina, pe drum spre familia Alinei, sa-i dicteze acesteia documentul! S-a oprit insa, parandu-i-se exagerat si imposibil de realizat, pentru ca oricum ar fi uitat ceva si nu ar fi putut sa lase absolut totul in ordine in urma sa, in cazul in care ar fi disparut in mijlocul unui dezastru aerian. Si, gandindu-se cum ar trebui sa faca, totul s-a transformat intr-o problema care era chiar mai mare decat insasi frica de zbor. Asta l-a facut sa realizeze dimensiunile situatiei, a tras masina pe dreapta si a ars toate hartiile pe care le dictase pana atunci.