Carismaticul actor Anghel Damian, interpretul „tânărului Vlad” din serialul cu același nume de la PRO TV, ne-a dezvăluit cum i s-a schimbat viața în ultimele două luni și cum s-a adaptat noii realități, din care, spune, cel mai mult îi lipsește contactul uman…
Pandemia de coronavirus ne-a luat pe toți prin surprindere și ne-a pus viețile on hold'… Aș vrea să știu pe tine cum te-a prins.
M-a prins în cea mai aglomerată perioadă din ultimii ani, iar șocul trecerii de la o zi în care alergam dintr-o direcție în alta la o zi petrecută între pereții locuinței a fost mare. Însă m-am adaptat și încerc să extrag bucuriile acestei noi realități. Cu puțin efort, le putem găsi, și astfel putem alina niște dureri și lipsuri. Ține doar de noi.
Cum îți petreci ziua acum, când viața noastră socială se rezumă la bula de internet'? În afara faptului că, sunt sigură, ai mai mult timp să scrii scenarii…
Paradoxal, deși la prima vedere pare că avem tot timpul din lume, pandemia asta ne-a arătat empiric cât de puțin ne ocupăm real de noi înșine în viața de zi cu zi. Acum, că m-am ocupat asiduu de întreținerea sufletească și trupească (sâc!), prin lectură, sport (în casă, normal), recuperat filme și seriale de referință și alte activități de gen, am rămas șocat să văd cât de puțin timp îmi rămâne din zi pentru scris, de exemplu. În afară de situațiile care țin de lucru efectiv și de promovarea unor proiecte în derulare, încerc să mă țin departe de internet. E o inflație prea mare pentru mine și cred că disperarea de a exista în online cât mai mult dăunează mult calității conținutului.
Ce îți lipsește cel mai mult în această perioadă?
Contactul uman, relația epidermică cu prietenii și familia. Mi-e dor de filmări, de colegi, de părinți, de un tenis intempestiv, mi-e dor de parcuri, mi-e dor de o sală de cinema, de scena de teatru. Dar le vom recupera pe toate, n-am emoții în sensul acesta. Perioada asta ne ajută să ne dăm seama de lucrurile importante din viața noastră și, dacă suntem inteligenți, la finalul pandemiei vom putea prioritiza mai bine acțiunile și întâmplările din existența noastră.
Știu că ai un animăluț de companie adorabil, un câine-lup, care te ajută să fentezi' puțin rigiditatea noilor reguli. Cât de mult ți-a schimbat viața prezența unui blănos', și nu mă refer doar la această perioadă?
Da, am un câine-lup – Iago – de 8 ani și o pisică – Osho – de 2 ani. Pe lângă ajutorul nesperat cu plimbările în plină pandemie, am învățat și învăț zilnic câte ceva de la ei. Pe lângă responsabilizare, am primit lecții continue despre iubire necondiționată, loialitate, adaptabilitate, fericire și iertare. Cine n-are un cățel sau o pisică să-și cumpere!
Categoric, la 28 de ani nu te afli în grupa de risc în ceea ce privește coronavirusul, dar… te temi?
Nu mă tem pentru mine. Mă tem însă pentru o parte din familia mea care e în grupa de risc. La capătul zilei, încerc să am o abordare mai degrabă spirituală și să cred cu tărie că, ceea ce e dat să ni se întâmple, ni se va întâmpla oricum. Pot controla acțiunile mele, dar asta nu te asigură deloc, mai ales când vorbești de un virus despre care se știu atât de puține lucruri certe.
Ce crezi că nu va mai fi la fel de acum înainte în viața ta, în viețile noastre?
E greu de prezis cum vom ieși din povestea asta. Speranța mea e că vom învăța niște lucruri și această criză ne va ajuta în evoluția noastră ca societate. E posibil însă să se întâmple chiar opusul și întâmplarea asta să creeze o distanțare permanentă între oameni. Cât despre mine, știu sigur că voi încerca să-mi fac cât mai puține planuri pe termen lung. Am primit dovada absolută că, în orice moment, lumea se poate întoarce cu susul în jos, prin urmare e mai bine să trăiești în prezent.
Din păcate, din motive întemeiate, filmările la Vlad' au fost sistate până vom intra în normalitate, dar bănuiesc că ții legătura cu colegii tăi, cu fanii… Cât de nerăbdător este tânărul' Vlad să se întoarcă pe platourile de filmare?
Ținem legătura atât cu fanii pe rețele de socializare, cât și între noi, fie telefonic, fie prin video-calluri și mesaje. Atât tânărul' Vlad, cât și toate celalalte personaje sunt disperate să se întâlnească pe platourile de filmare și numărăm zilele cu voce tare. Se întâmplă ca unii dintre noi să cedeze presiunii neîntâlnirii”, și atunci ceilalți fac front comun și îl/o ridică pe respectivul/va. Credința mea e că această reîntâlnire se va petrece curând, la începutul verii. Sper ca universul să nu mă contrazică.
Spuneai acum ceva vreme că viața te inspiră să scrii mai bine atunci când iubești… Spune-ne ce înseamnă pentru tine Lia! A fost o întâlnire providențială?
A fost și este o întâlnire excepțională, o relație formatoare pentru amândoi, din toate punctele de vedere (n. red. Anghel Damian este iubitul Liei Bugnar). Dacă ar trebui să o descriu în cuvinte, n-aș reuși să cuprind esența ei, așa că mă rezum la a o trăi liber și fără prejudecată. Cred că iubirea, fiind una dintre puținele întâmplări pentru care ne este dat să le trăim, devine automat providențială.
… Și cum ar arăta scenariul unei povești de dragoste în vremea pandemiei, inspirat din viața ta?
Dragostea în vremea pandemiei (sau în afara ei) ține de echilibru și armonie. Ea nu se exprimă prin gesturi mari, ci mai degrabă prin încrederea absolută în omul de lângă tine, prin sentimentul că eul tău profund, acela lipsit de mecanismele de protecție, e în siguranță lângă partenerul tău. Așadar, dacă ar fi să fac un decupaj succint, dragostea ar fi o privire, o îmbrățișare, un alint venit de nicăieri, o doză bună de râs, un film văzut în doi… Fericirea lucrurilor simple trăită împreună.
În încheiere, aș vrea să știu care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce se va încheia pandemia de coronavirus.
În dimineața respectivă, voi intra în parc cu cățelul, vom alerga împreună liberi, apoi îmi voi vizita părinții și îmi voi chema toți prietenii apropiați la un pahar de cidru servit pe terasă. Fix în ordinea asta.
Foto: PR, Instagram
Urmărește-ne pe 
