Andra – Poveştile verii - VIDEO

 

Stând pe marginea piscinei, îmbrăcată într-un caftan Roberto Cavalli, cu greu reuşea să ţină ochii deschişi în faţa obiectivului. Erau 28 de grade la umbră, aşa cum spune o veche melodie franţuzească, era ora 12, iar Andra se afla abia la primul cadru. Anii de formare ca artist au învăţat-o să rabde micile neplăceri ale meseriei, aşa că între cadre, în timp ce noi ceilalţi ne topeam pe scaune, dansa un pic de sal­sa, aşa, de încurajare. Am calculat că pentru a avea energia ei, eu ar trebui să fac zilnic supradoză de magneziu. Ajunsese la şedinţa foto, şi aşa matinală, cu o oră înainte de programul stabilit, purtând o rochie scurtă de vară şi o pe­reche de pantofi stiletto snake print. Şi un zâmbet generos, la care am impresia că nu renunţă niciodată. Bineînţeles, mai are şi zile proaste, aşa cum mi-a povestit apoi.

 

Avem în redacţie o regulă: să nu sunăm foarte devreme artiştii, căci  nu sunt foarte matinali. La tine nu-i vala­bil, văd. Eşti aşa de când te ştii sau de când îl ai pe David?

Am fost matinală dintotdeauna, vrând-nevrând. Cred că te-ai înfiora dacă ţi-aş spune ce eforturi făceam în adoles­cenţă, când uneori mă întorceam ex­trem de târziu de la concerte, iar a doua zi aveam şcoală. Cu toate astea, n-am lipsit niciodată de la cursuri, am vrut să-mi demonstrez şi mie, şi profesorilor, şi colegilor că pot realiza mai multe lu­cruri deodată şi, spre mândria mea, am reuşit. Apoi, a fi matinală a devenit a doua natură. Da, sunt şi mai matinală de când îl am pe David, dar asta nu a fost o schimbare bruscă. Ştiu că artiştii trăiesc de multe ori boem sau dezordo­nat, dar eu sunt o excepţie. Nu judec pe nimeni, Doamne fereşte, numai că eu aşa sunt şi mi se potriveşte acest stil de viaţă. Sunt punctuală şi apreciez punc­tualitatea celorlalţi, iar disciplina m-a ajutat mult în carieră.

 

Câte concerte ai stabilit până acum pentru vară?

Nu ştiu exact numărul concertelor, le notez riguros în agendă, dar sunt multe, în orice caz. Îmi iau doar o vacanţă de două-trei săptămâni, în rest lucrez. Dacă am promis ceva, mă ţin de cuvânt, nu voi anula niciun concert, mai ales că mă încântă să văd că publicul îşi mani­festă dorinţa de a mă vedea cântând live în diverse spectacole din toată ţara.

 

Mai ai nevoie să mergi la atâtea con­certe? Se spune că tu şi Cătălin sun­teţi cel mai bogat cuplu din showbiz.

Nu se pune problema că este sau nu ne­voie. Dacă am aprecia asta din punct de vedere material, crede-mă că n-ar mai fi nevoie, o ducem mai mult decât decent. Doar că eu mă implic în muzică pentru că ador această artă, pentru că face parte din mine şi din destinul meu şi n-aş renunţa pentru nimic în lume la cariera de solistă.

 

Deşi se spune că sunteţi cel mai de succes cuplu din showbiz, nu aveţi un stil de viaţă extravagant. În ce preferaţi să investiţi?

Investim în ceea ce considerăm necesar şi, nu în ultimul rând, în ceea ce ne pla­ce. Nu facem risipă, dar nici nu ne reprimăm anumite tentaţii comerciale.

Investim cel mai mult în fericirea copi­lului nostru, în casă şi în călătorii. Adică în ceea ce este cu adevărat interesant, plăcut, adorabil.

 

Când ai, ca orice femeie, tendinţa de a exagera cu shoppingul, soţul tău e cel care te ajută să îţi domoleşti elanul?

Din fericire pentru mine, Cătălin nu se amestecă niciodată în deciziile mele le­gate de shopping, ba chiar insistă să îmi cumpăr anumite lucruri. Sunt femeie şi nimic din ceea ce e feminin nu mi-e străin, asta ca să parafrazez o vorbă ce­lebră. Iar el a ştiut asta din prima clipă, de când ne-am cunoscut şi eram doar amici. Da, uneori poate cumpăr mai multe lucruri decât mi-ar trebui, dar e un răsfăţ necesar, femeile au nevoie să se joace de-a prinţesele, din când în când. Să-şi facă anumite mofturi, pen­tru că asta ţine de natura lor.

 

Ştiu că te bazezi pe sfaturile lui Cătă-lin când vine vorba de imaginea ta, iar asta am văzut şi eu de câte ori am avut o sedinţă foto cu voi. După ce sfaturi ale soţului tău te ghidezi?

Cătălin este un om echilibrat, înţelept şi cu umor, asta mi-a plăcut întotdeauna la el. Argumentele lui mă conving pe loc, este şi motivul pentru care ne certăm destul de rar şi, dacă totuşi se mai întâmplă să ne ciondănim, ca orice cuplu de pe faţa pământului, ne împăcăm în trei mi­nute jumate. Are el un stil irezistibil de a pune problema şi, oricât aş fi de ner­voasă pe moment, mă umflă râsul când îi ascult poantele. E ca un medicament. Şi când sunt bolnavă ştie ce să spună ca să mă pună pe picioare, nu ştiu care e secretul lui, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceste calităţi.

 

Ai 28 de ani şi circa 20 de carieră, munceşti de când te ştii, practic. Nu începe să se resimtă corpul din cau­za efortului depus de-a lungul tim­pului?

Slavă Domnului, încă n-am avut niciun colaps de genul acesta. Mă simt mai pu­ternică decât oricând. Iar faptul că „muncesc de douăzeci de ani, cum spui, e o binecuvântare pentru mine, fi­indcă eu consider că, dacă faci ceva cu plăcere, nu se numeşte muncă, se numeşte noroc, se numeşte fericire. Am acest privilegiu, să trăiesc dintr-o mese­rie pe care o ador. Sunt conştientă că nu toată lumea reuşeşte aşa ceva.

 

Totul pare perfect în viaţa ta. Ai carie­ra perfectă, căsnicia perfectă, zâmbetul perfect. Care sunt aspectele mai puţin perfecte ale vieţii tale, pe care noi nu le vedem?

Nu există viaţă perfectă, există viaţa care te face să te simţi împlinit şi viaţa care încă îşi caută traseul. Eu, una, mă aflu într-un moment superb al destinu­lui meu. Mă rog zilnic să rămân cel pu-ţin la fel de fericită, nu mă lăcomesc, nu vreau să fiu regina lumii, am o viaţă pe care mi-am asumat-o şi care mă face mândră. Iar pentru mine, asta înseamnă totul. Dar, repet, ideea de perfecţiune e iluzorie. Suntem mai fermecători când avem şi ceva defecte. Nu mă pretind perfectă, viaţa mea nu e perfectă, dar e frumoasă. Şi, oricât ar părea de ciudat, de multe ori perfecţiunea şi frumuseţea nu merg mână-n mână. Aspectele im­perfecte ale vieţii mele? Hm… Poate faptul că sunt nevoită, de multe ori, să călătoresc, asta însemnând că stau de­parte de fiul meu. Partea bună este, totuşi, faptul că nu stau mult plecată, că prefer să mă întorc noaptea de la Oradea, de exemplu, şi să renunţ la camera de hotel, numai să dorm lângă soţul meu şi lângă David.

 

Tocmai pentru că îmi pari o fire atât de solară, mă întreb cum arată la tine o zi proastă.

Ei, am şi eu zile proaste, sau hai să nu zic zile, să zic mai degrabă ore. Nimeni n-are numai zile bune! Unii cred că, dacă eşti o persoană cunoscută şi apre­ciată, fericirea vine de la sine. Nu, în realitate trebuie să lupţi pentru fiecare zâmbet. Da, am şi eu momente proaste, am de-a face şi cu oameni care una spun şi alta fac, mă lovesc de tot felul de lucruri cărora trebuie să le fac faţă. În principiu, însă, cele mai proaste zile sunt cele în care copilul meu e bolnăvior. Şi o simplă răceală dacă are mă simt distrusă. Mamele înţeleg ceea ce spun acum. Când îl doare ceva, prefer să mă doară pe mine de zece ori mai mult, nu­mai să-i fie lui bine. Dar asta nu se poa­te şi sentimentul acela de neputinţă e foarte trist, uneori.

 

David are deja trei ani, este la vârsta la care începe  să pună  întrebări de tot felul. Cum faci faţă acestei provocări? 

Ne-am antrenat pentru etapa asta care începe acum şi Dumnezeu ştie cât va dura. Cătălin e omul care are răspunsuri pentru orice, iar eu mă mândresc cu faptul că am tact, că pot explica orice fără să pară şocant sau ciudat. Iar David e un copil care are încredere în părinţii lui, ştie că nu-i vrem decât binele şi e suficient să-i promitem sau să-l asigu-răm de ceva ca să ne privească efectiv ca pe nişte eroi. Comunicăm foarte bine cu el, e un copil deschis şi vesel, foarte vorbăreţ şi receptiv la nou.

 

Cu ce ştie fiul vostru la 3 ani că vă ocupaţi? Care e reacţia lui când vă vede la televizor?

David ştie foarte bine cu ce ne ocupăm şi adoră să ne vadă la televizor, e foarte mândru de noi, se agită şi sare ca min­ gea şi e fericit când vede că mama şi tata primesc aplauze. De când era foar­te mic ne-a tot văzut pe micul ecran şi s-a obişnuit cu asta. Ba chiar uneori se miră că nu toţi părinţii colegilor lui de la grădiniţă sunt la TV. I-am explicat că asta e meseria noastră şi că alţi părinţi au alte meserii. Până la urmă, a priceput cum stă treaba.

 

De ceva vreme tot aşteptăm să ne daţi vestea că veţi mai avea un copil. Inclusiv în materialul din septem­brie anul trecut din VIVA! ne-aţi promis. Ce vă împiedică?

Nu ne împiedică nimic, e clar că din moment ce avem deja un copil nu e vorba de bariere fizice. Dar noi nu forţăm niciodată destinul. Atunci când va fi să vină un frăţior sau o surioară pentru David, vom fi fericiţi. Dar până atunci avem răbdare, sunt încă tânără şi sunt convinsă că toate lucrurile se întâmplă cu un rost. Când vom fi pe cale să avem un alt copil, veţi fi printre primii care vor afla!

 

Tu şi Cătălin formaţi un cuplu de cir­ca 10 ani. Ce se transformă cu tim­pul într-o relaţie de un deceniu?

Dacă doi oameni comunică bine în cu­plu, transformările sunt frumoase. Noi ne-am iubit de la bun început, dar fiecare an pe care l-am adunat în trecutul nostru ne-a adus ceva în plus. Ne cunoaştem din ce în ce mai bine, ne in­tuim fiecare sentiment şi fiecare gest. E un lucru extraordinar. Am ajuns să ne înţelegem din priviri, am ajuns să fim telepatici, de multe ori mă gândesc să-mi sun soţul şi exact în acea clipă mă sună el. Câteodată mă şi sperie aceste aşa-zise coincidenţe, e spectaculos ceea ce se petrece.

 

Apropo de poveşti durabile, aceas­ta va fi a patra vară în care eşti imaginea Garnier. Tu mai ai vreodată ceea ce se cheamă „a bad hair day?

Aveam, când eram mai mică, mai tânără. Tocmai asta m-a stimulat să mă implic în campania Garnier, pentru că produ­sele lor m-au ajutat foarte mult şi nu spun asta din raţiuni de marketing, sunt foarte sinceră, vă rog să mă credeţi! Am câte-o zi când părul e încăpăţânat, dar cu produse bune îl domesticeşti de nu se vede! Nu există „nu se poate în materie de coafură, trebuie să-ţi alegi produsele care îţi pot transforma o zi aparent nesuferită într-un deliciu estetic.

 

POVEŞTILE VERII

 

Melodia: Marius Moga – Pe barba mea! Şi mai mult ca sigur, noua mea piesă, care va fi un duet!

Vacanţa: Spania,Tenerife… Am fost în luna de miere acolo şi tocmai asta ne ademeneşte să revenim la locul faptei.

Beauty case de călătorie: Nu-mi lipsesc cremele, demachiantul, fardurile bune, nu-mi lipseşte oglinjoara din poşetă! De multe ori, mai ales în vacanţă, ies la plimbare fără fard, aplic doar o cremă bună, hidratantă, şi îmi aranjez părul într-un stil plăcut şi relaxant.

Ţinuta preferată pentru o zi toridă: Un top lejer, pantaloni de in sau jeanşi scurţi, o geantă din material textil. Şi, obligatoriu, un suc natural înainte de orice ieşire, preferabil un fresh din legume şi fructe.

Dressing de vară: Mi-am cumpărat nişte rochii de vară, sandale, bluze în culori pastelate, din materiale uşoare, plăcute la atingere.

Tentaţii culinare: Sunt ispitită de salate, dar şi de fructele de sezon, de fructele româneşti. Mănânc cireşe atunci când e sezonul lor, pepene la fel, caut să combin multe culori într-o salată, aşa cum m-a sfătuit un nutriţionist. Recomand tuturor amestecul de culori în salata de legume – roşu, portocaliu, verde, mov, galben… Vă veţi simţi extraordinar!

 

OANA POPOIAG Foto MARIUS BĂRĂGAN

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Machiaj: ALEXANDRU ABAGIU (make-up artist oficial LOréal Paris – Beauty District)

Coafură: SORIN STRATULAT (ambasador LOréal Professionnel – Beauty District)

Vestimentaţie: Roberto Cavalli, Lia Aram, H&M, Marks & Spencer, Zara

Accesorii: Roberto Cavalli, H&M, Massimo Dutti, Musette, leBebé şi garderoba personală

Fotografiile au fost realizate la Stejarii Country Club. Mulţumim pentru sprijin!

 

[youtube]http://youtu.be/6IYRywL74pA[/youtube]

 

 

Urmărește-ne pe Google News