Miercuri seara, la Cantine de Nicolai, unul dintre cele mai exclusiviste restaurante din Capitala, scriitorul si publicistul Matei Plesu si-a lansat cel de-al doilea volum al sau, intitulat „Amintiri din bucataria lumii”.
Am stat de vorba despre cartea sa, o colectie inedita nu neaparat de retete, ci mai ales de povesti savuroase, adunate de autor de-a lungul peregrinarilor sale prin tarile Europei si ale Asiei. Un mic tratat de antropologie culinara, dupa cum s-a spus la lansare. O carte perfecta pentru sarbatorile care se apropie, spunem noi!
De unde ai pasiunea pentru gastronomie? Cat de mult se trage din familie si cat de mult din carti, literatura?
E o pasiune care a pornit, in buna masura, de la carti. Iar primele carti erau, fireste, de acasa, din familie. In plus, bucataria casei parintesti – un spatiu generos, viu, locuit, in care se gatea, ca in mai toate gospodariile anilor ̉70- ̉80, zilnic – era o prezenta aparte in economia casei si in imaginarul copilariei mele.
Si ar mai fi cateva amintiri puternice din acei ani: mesele lungi si convivialiatea spumoasa a petrecerilor la care-i insoteam pe ai mei; momentul privilegiat al pauzei de masa, la gradinita germana – vara prin parcuri, iarna, la cate un coleg acasa; prima mea iesire la restaurant, dupa doctoratul tatalui meu (n.r. Andrei Plesu), la „Select'.
Retetele din carte sunt impartite in 3 sectiuni: Franceze, Chinezesti si „Tito si oaspetii sai'. Marturisesc ca ultima categorie ne-a atras cel mai mult atentia. Poti sa ne dai mai multe detalii? Ce surprize se ascund acolo?
Nu-ti imagina ca e vorba de amor personal pentru Tito. Povestile sunt inspirate dintr-o carte pe care s-a intamplat sa o primesc in urma cu cativa ani. A aparut la Belgrad, in 2006, in numai 500 de exemplare. E o carte „dupa intamplari reale’ care impresioneaza prin aglomeratia si amestecul de persoanje din Est si din Vest, din politica, arte, film, litere, si care destainuie meniurile si retetele lui Tito si ale surprinzatorilor sai oaspeti. Gazduiti sau vizitati de Tito, Indira Gandhi, Ceausescu, Brejnev, Churchill, J.F. Kennedy, Richard Burton, Sophia Loren, Fidel Castro si multi altii se intalnesc, stau la un vin si gatesc gratare si placinte sarbesti, dar si fineturi asiatice si delicatese frantuzesti.
Cum in cuvantul inainte spui ca retetele oglindesc lumea, iti propun un mic joc: daca lumea de azi ar fi un fel de mancare, cum ar suna reteta ei?
Cand spui „lumea de azi’, ma gandesc, culinar vorbind, la trei mari directii: fast food, penuria/criza resurselor si obsesia pentru sanatate. Din prima rezulta un burger, dintr-a doua nimic sau, dimpotriva, obsesia pentru marime si cantitate, iar a treia trimite la ceva raw-vegan. Reiese un imens burger raw-vegan, fara nimic pe langa. Destul de trist.
Altminteri, un singur fel de mancare care sa sintetizeze intreaga lume ma duce cu gandul la un turn babel culinar. Imi imaginez o saorma imensa care se inalta spre cer si se pierde in nori. Ar fi un proiect imens, spectaculos, plin de bune intentii, dar sortit esecului: s-ar solda cu o indigestie fatala.