Interviu: Matei Plesu si-a lansat "Amintiri din bucataria lumii"

Miercuri seara, la Cantine de Nicolai, unul dintre cele mai exclusiviste restaurante din Capitala, scriitorul si publicistul Matei Plesu si-a lansat cel de-al doilea volum al sau, intitulat "Amintiri din bucataria lumii". Am stat de vorba despre cartea sa, o colectie inedita nu neaparat de retete, ci mai ales de povesti savuroase, adunate de autor de-a lungul peregrinarilor sale prin tarile Europei si ale Asiei. Un mic tratat de antropologie culinara, dupa cum s-a spus la lansare. O carte perfecta pentru sarbatorile care se apropie, spunem noi! De unde ai pasiunea pentru gastronomie? Cat de mult se trage din familie si cat de mult din carti, literatura?E o pasiune care a pornit, in buna masura, de la carti. Iar primele carti erau, fireste, de acasa, din familie. In plus, bucataria casei parintesti – un spatiu generos, viu, locuit, in care se gatea, ca in mai toate gospodariile anilor ̉70- ̉80, zilnic – era o prezenta aparte in economia casei si in imaginarul copilariei mele.Si ar mai fi cateva amintiri puternice din acei ani: mesele lungi si convivialiatea spumoasa a petrecerilor la care-i insoteam pe ai mei; momentul privilegiat al pauzei de masa, la gradinita germana – vara prin parcuri, iarna, la cate un coleg acasa; prima mea iesire la restaurant, dupa doctoratul tatalui meu (n.r. Andrei Plesu), la "Select". Retetele din carte sunt impartite in 3 sectiuni: Franceze, Chinezesti si "Tito si oaspetii sai". Marturisesc ca ultima categorie ne-a atras cel mai mult atentia. Poti sa ne dai mai multe detalii? Ce surprize se ascund acolo?Nu-ti imagina ca e vorba de amor personal pentru Tito. Povestile sunt inspirate dintr-o carte pe care s-a intamplat sa o primesc in urma cu cativa ani. A aparut la Belgrad, in 2006, in numai 500 de exemplare. E o carte „dupa intamplari reale” care impresioneaza prin aglomeratia si amestecul de persoanje din Est si din Vest, din politica, arte, film, litere, si care destainuie meniurile si retetele lui Tito si ale surprinzatorilor sai oaspeti. Gazduiti sau vizitati de Tito, Indira Gandhi, Ceausescu, Brejnev, Churchill, J.F. Kennedy, Richard Burton, Sophia Loren, Fidel Castro si multi altii se intalnesc, stau la un vin si gatesc gratare si placinte sarbesti, dar si fineturi asiatice si delicatese frantuzesti. Cum in cuvantul inainte spui ca retetele oglindesc lumea, iti propun un mic joc: daca lumea de azi ar fi un fel de mancare, cum ar suna reteta ei?Cand spui „lumea de azi”, ma gandesc, culinar vorbind, la trei mari directii: fast food, penuria/criza resurselor si obsesia pentru sanatate. Din prima rezulta un burger, dintr-a doua nimic sau, dimpotriva, obsesia pentru marime si cantitate, iar a treia trimite la ceva raw-vegan. Reiese un imens burger raw-vegan, fara nimic pe langa. Destul de trist.Altminteri, un singur fel de mancare care sa sintetizeze intreaga lume ma duce cu gandul la un turn babel culinar. Imi imaginez o saorma imensa care se inalta spre cer si se pierde in nori. Ar fi un proiect imens, spectaculos, plin de bune intentii, dar sortit esecului: s-ar solda cu o indigestie fatala. Care sunt (cateva dintre) felurile tale de mancare favorite? Dar cele mai vechi „amintiri gustative” pe care le ai? Ce gusturi din copilarie ti-au ramas in memorie?Lasand la o parte laptele matern, o amintire gustativa puternica a copilariei e legata de primul sul de sorici si de o bucata de svaiter, cam uscata. Mi-au placut atat de mult, incat m-am retras cu ele in pat si le-am rontait de unul singur, ca un caine. De atunci, am ramas cu o feblete, care dureaza pana azi, pentru cruste si coji de tot felul (de paine, de cascaval, de mezeluri) si, in general, pentru tot ce e zgarcios si crocant.In copilarie si adolescenta rasfoiam cu drag carti de si despre bucate, dar amorul fata de zona culinara era mai degraba vizual-imaginar. Tin minte ca mancarurile copilariei – supe, ciorbe, ardei umpluti, pui cu pilaf, ciulama de ciuperci si chiftele -, oricat de bune si de bine facute, mi se pareau enorm de plicticoase.Vezi cum sa faci ciulama de ciuperci de post!Dacă ești dornic să savurezi ceva bun, vezi această rețetă de ardei umpluti cu carne de pui. E demențială!Din placere am inceput sa mananc tarziu, abia dupa 19 ani, cand descoperisem deja orientalii (turci, arabi) si asiaticii (chinezi, vietnamezi). De astfel de gusturi mi-e pofta oricand. Sunt un exotofil innascut. In ce loc din lume ai avut cea mai intensa/ bogata experienta culinara?Sa nu crezi ca sunt vreun globe-trotter care a vazut o jumatate si mai bine din planeta. Cele mai exotice calatorii ale mele de pana acum se rezuma la Tunisia si la Turcia. Pentru romani cel putin, Turcia e cea mai la indemana forma de a calatori hat-departe, la doi pasi de casa. Sigur, cu conditia sa nu te impotmolesti la Kusadasi sau in Antalya. La doar 400 de km departare de Bucuresti incepe o tara prin care ai acces la Orientul Apropiat, Mijlociu si la Asia, sau, gastronomic vorbind, la bucataria osmana, araba, persana, mongola si chiar la cea chinezeasca. Cu cat te abati mai mult de la ruta batatorita, cu cat te aventurezi mai departe spre est, in orase ca Antakya, Iskender, Antep, Urfa, Diyarbakir, Van, cu atat mai larg si mai colorat devine spectrul savorilor. Nascut in 1973, Matei Plesu este fiul cunoscutului om de cultura Andrei Plesu. A mai publicat, in 2009, la Editura Humanitas colecţia de povestiri Non-sensul giratoriu şi alte non-sensuri de ieri şi de azi. In prezent, lucreaza la revista Dilemateca. [gallery link="file"] Foto: Ruxandra Ilie