Hemingway, femeile si succesul literar

Hemingway a fost un temperamental, un impulsiv care intotdeauna primea – sau isi lua – tot ce dorea. Cum viata sentimentala nu putea face exceptie, marele scriitor a avut de-a lungul vietii multe partenere stiute si nestiute, care i-au pastrat o amintire puternica. Agnes von Kurowsky, prima dragoste Si, daca o luam cronologic, prima dragoste despre care a vorbit si a scris a fost Agnes von Kurowsky, o infirmiera a Crucii Rosii care l-a ingrijit dupa ce a fost ranit in Italia, in timpul Primului Razboi Mondial. Ernest avea doar 19 ani, Agnes era mai mare cu sapte ani si relatia lor a fost atat de intensa, incat dupa cateva luni isi faceau planuri de nunta. El a plecat in State, unde si-a asteptat nerabdator viitoarea sotie. Dar, supriza! Dupa doar doua luni de la despartire, ea ai scrie ca s-a inamorat de altul si rupe logodna. Foto: Flickr. com Citeste continuarea in paginile ce urmeaza -->Perioada de maturitate amoroasa a lui Hemingway Acum ajungem la miezul vietii amoroase a lui Hemingway, relatia sa cu prima sotie, care i- a fost si prima mare iubire. Iar detaliile acestei frumoase povesti de dragoste le gasiti in cartea "Sotia din Paris de Paula McLain". Este si povestea inceputului carierei literare fulminante a lui Hemingway, gratie sprijinului si iubirii intelegatoare a primei sale sotii, Hadley Richardson. Daca n-ar fi fost ea, poate el n-ar fi ramas decat un jurnalist american visator la gloria scrierii unui roman. S-au cunoscut la petrecerea unor cunostinte comune, au flirtat discret si s-au indragostit prin epistolele pe care le schimbau aproape zilnic, probabil spre bucuria postei americane. El statea la Chicago, ea in St. Louis. Corespondenta lor este absolut savuroasa, plina de confesiuni si revelatii. Cand el a decis ca Europa e locul in care ar putea scrie, iar Parisul e ideal pentru scriitori, dupa aprecierile amicului Sherwood Anderson, ea il urmeaza, ca sotie. Ironic, in anul in care ei s-au casatorit, 1921, Agnes era infirmiera a Crucii Rosii in Romania.Citeste continuarea in paginile ce urmeaza -->Un cuplu desuet intr-un Paris al desfraurilor Proaspat casatoriti si inca foarte-foarte indragostiti, Hadley si Ernest formeaza un cuplu desuet si romantic in comparatie cu parizienii care se bucurau de triunghiuri amoroase, cupluri homosexuale, swing si one night stands cu duiumul. Iubirea lor a atras atentia lumii si tot iubirea lor i-a pierdut, caci multi, satui de viata hedonisto-boema, si-au dorit stabilitatea, afectiunea si tandretea afisata de sotii Hemingway. Dar diferentele dintre jurnalistul teribil de ambitios si pianista care n-a dat niciodata un concert au inceput sa se vada curand. De la preferintele literare – ea citea Henry James, el il detesta; ea citea Fitzgerald, el il ironiza – pana la dizolvarea in lumea mondena, acceptarea vietii de familie si legarea de prietenii. Sotia incepea sa piarda legatura pana si cu munca lui, desi la inceputul relatiei lor era prima cititoare a operelor sale. Hadley constata cu amaraciune: „Nu puteam ajunge la ceea ce era Ernest si el nici nu-si dorea asa ceva. Da, avea nevoie de mine ca sa-i ofer siguranta si sprijin, asa cum si eu avea nevoie de el. Dar ii placea si faptul ca putea sa se piarda in munca lui, departe de mine. Si sa revina cand avea chef“. Citeste continuarea in paginile ce urmeaza --> Parisul inspirativ Parisul ii aduce lui Hemingway inspiratie, multi amici folositori, o atmosfera familiala agreabila si prima amanta. Inspiratia ii vine nu doar din observatii, teme, preocupari, amintiri ci din discutiile din cafenele, din mici escapade in afara orasului, din franturi de scene pasionale sau anoste. Lui Hadley, Parisul ii aduce acceptare de sine, toleranta, singuratate si pe Bumby, fiul lor cu a carui aparitie Hemingway a avut de furca. Isi vedea copilul ca pe o piedica in calea ascensiunii literare. Tot Parisul i-o aduce lui Hadley pe Pauline – la inceput prietena mondena si stilata, obsedata de Chanel, mai apoi concurenta la inima lui Ernest si amanta invaziva care nu s-a oprit pana nu a obtinut ce-a vrut: barbatul al carui succes il mirosise si pe care isi dorea sa il controleze. Este si asta o metoda de a intra in istorie.Citeste continuarea in paginile ce urmeaza --> La finalul relatiei sale cu Ernest Hemingway, in 1927, dupa framantari, discutii, negare si acceptare, Hadley constata ca „oamenii nu-si apartin unul altuia decat atata vreme cat cred amandoi in asta. El nu mai crede“. Legatura lor a fost cea mai profunda, ii legau nu doar vise, ci si un destin. Ca sa aplicam putina psihogenealogie, tatal lui Hadley, tatal lui Ernest si peste ani, chiar el, au ales sa-si puna capat zilelor. El a mai avut inca trei neveste pana in 1961, dar n-a uitat-o niciodata pe Hadley. Pauline i-a facut viata un calvar, in cei 13 ani de mariaj. Ea il dorea faimos ca sa justifice cliseul social conform caruia in spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie puternica. S-a straduit prea mult, pana ce povestea lor de amor s-a stins. A urmat Martha Gelhorn, o jurnalista ambitioasa, cu care Hemingway ajunsese sa concureze profesional; probabil ca aceasta a fost si cauza despartirii lor, dupa doar patru ani de mariaj. Ultima sotie, Mary Welsh, a fost cea care a adunat cioburile sparte ale omului si scriitorului Hemingway si a incercat sa le tina laolalta. I-a fost alaturi pana in clipa fatala a sinuciderii, in 1961. Un text de Virginia Costeschi, BookMag