„Eu am hotărât să mor pe scenă, ca Molière. Nu admit alt sfârșit. Actoria este o muncă foarte grea când o faci serios și o glumă când o faci în glumă', spunea maestrul Radu Beligan în urmă cu șase ani.
Din păcate însă, Universul i-a rezervat un alt sfârșit marelui actor care s-a stins din viață luna trecută la Spitalul Elias, în urma unui stop cardio-respirator. Avea 97 de ani, dintre care peste 70 de ani petrecuți pe scena teatrului românesc.
A debutat la vârsta de 20 de ani în piesa „Crimă și pedeapsă', iar de atunci a jucat în mii de spectacole, dar și în nenumărate scenete televizate. Avea 25 de ani când a debutat în film, cu rolul lui Rică Venturiano în „O noapte furtunoasă', de-a lungul timpului urmând alte peste 30 de roluri.
A avut o activitate bogată și în radio, însă marea lui dragoste a fost teatrul. Radu Beligan juca chiar și trei-patru piese în același timp, și nu doar în București, iar „Nemuritorul', ultima piesă pe care a jucat-o pe scena Teatrului Național București, a fost testamentul său artistic. Din păcate, n-a apucat să o joace decât câteva luni, din cauza problemelor de sănătate, care în luna mai l-au făcut să amâne spectacolele.
De-a lungul carierei sale, maestrul teatrului românesc a primit nenumărate distincții: a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București, a fost decorat cu Ordinul Serviciului Credincios în grad de Mare Ofițer, Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan și Ordinul Național al Legiunii de Onoare în grad de Ofițer, din partea Franței.
În 2011 a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București, iar în 2013, a doua zi după ce a sărbătorit cea de-a 95-a aniversare, imediat după spectacolul „Egoistul', maestrul Radu Beligan a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.
Însă puțini sunt cei care știu că marele actor s-a apucat de teatru ca să își răzbune tatăl, care fusese umilit chiar de Mihail Sadoveanu. „Tatăl meu a fost actor și într-o bună zi i-a venit năstrușnica idee să-i ceară directorului, care nu era altcineva decât Mihail Sadoveanu, dublura la Hamlet. Lui i s-a părut atât de stupefiantă cererea, încât a luat călimara de pe masă și a aruncat-o pe tata, stricându-i unicul costum. Și atunci m-a delegat pe mine să-i răzbun toate visurile nerealizate', declara maestrul în urmă cu 9 ani.