Tu cum ai lua-o de la capat? Plecand de la tema filmului „Eat, Pray, Love, vedetele si-au imaginat cum si-ar schimba viata daca intr-o zi nu s-ar mai recunoaste in oglinda.
Laura Cosoi
Trebuie sa recunosc ca au fost momente in viata cand mi-am dat seama ca mi se schimba valorile si perceptia asupra a tot ceea ce ma inconjoara. Am incercat sa-mi gasesc sensul in lucrurile care-mi placeau foarte mult. Lucruri simple. Plimbari, vacante, redecorari, vizite acasa la Iasi, concerte si multe altele. Se intampla sa reusesti astfel sa-ti umpli golul din suflet. Asa mi s-a intamplat mie pana acum, dar daca mi s-ar intampla sa nu mai gasesc raspunsul la intrebarile mele aici, in jurul meu, intre oamenii dragi si pasiunile mele, as incerca sa ma indepartez putin cate putin. As incerca sa imi gasesc diferite ocupatii (de exemplu, cursuri) in Europa. As incepe, sa zicem, cu Londra si Viena, apoi Paris si Roma… cate un an in fiecare tara straina. Cred ca astfel, prin aceasta schimbare in viata mea, as reusi sa-mi imbogatesc spiritul. Mi-as face prieteni noi, as intra in contact cu noi culturi, obiceiuri, mentalitati, tipuri de educatii si as lua-o in fiecare an de la capat pana la un moment dat… cand raspunsurile la intrebarile mele vor fi in mine si atat!
Mihai Dobrovolschi
Unde m-as cauta ca sa ma regasesc? Primele vedenii care-mi vin in minte sunt din Creta. Acum doi ani am inchiriat o masina si am batut insula cateva zile. Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata cum arata un capat de drum, cum se opresc soselele. In Creta, ele se opresc in mare. Literalmente. Si, cand am vazut prima data asta, la Atherinolakkos pare-mi-se, mi-am spus ca aici, pe insula asta, as putea sa ma opresc, sa-mi trag sufletul daca-l las in urma, pentru ca aici drumurile se mai si termina. Si tot de-acolo incep. Mi-am vazut naluca prin Myrtos, coborand dimineata la taverna pentru o cafea si un iaurt de capra, lipindu-ma de zidurile albe ca hartia ca sa fac loc vanzatorilor ambulanti de portocale. M-am vazut salutandu-ma cu consatenii. Le zambeam un „kalimera, tarandu-mi sandalele desfacute pe plaja. Apoi m-as fi intors in camera racoroasa de pe deal sa imi fac norma zilnica de scris. Apoi as fi coborat la pranz la mereu alta taverna pentru o caracatita cu rulouri de scortisoara sau un iepure cu masline. Apoi as fi lesinat placut. Apoi m-as fi-ntrebat a mia oara de ce scriu. Apoi as fi coborat sa beau un ouzo rece cu pescarul ala batran, care se-nalta pe varfuri ca sa vada dincolo de mare. Apoi as fi adormit, visand din nou ca n-am nevoie decat de maslini, ca valurile albe sunt femei transformate-n rochii si ca drumurile sunt bune doar cand le dai de capat.
Citeste continuarea articolului in numarul de octombrie al revistei VIVA!
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
