Iubitele mele,
Voi, amandoua, sunteti singurele care as vrea sa ramana in urma trecerii mele. Tatal vostru si-a ales o meserie in care doar „azi are valoare. Nu vor ramane dupa mine nici vorbe cioplite in piatra, nici cuvinte ferecate in coperti, nici portrete prinse in rama. Tati traieste in lumea lui „esti cel mai bun, iar maine se poate trezi in lumea lui „esti un mare nimeni. Cand veti creste mai mari o sa va povestesc cum, intr-o vara din tineretea lui, tati a vazut singur ca turmele de oameni care il purtau in brate s-au transformat in haite care il adulmecau. Dar poate ca voi stiti deja asta. In acea vara tulbure, voi erati la mami in pantece si ati coborat in lume exact in toamna cand tati se caznea sa arate ca e din nou bun, desi haitele asteptau sa sfasie un Nimeni.
Veti creste si veti afla ca oamenii sunt frumosi. Asa cum singure veti afla ca nu oamenii sunt cea mai frumoasa creatie a oamenilor. Pentru ca fuga lor prin lume ii obliga sa se urateasca. Eu si mami traim ca sa va aratam lucrurile frumoase care au iesit din mana si mintea omului. Oamenii sunt frumosi cand zambesc. Oamenii sunt frumosi cand canta. Oamenii sunt frumosi cand scriu. Oamenii sunt frumosi cand iubesc. Oamenii sunt frumosi cand viseaza si implinesc vise. Veti fi doi oameni frumosi daca va veti indragosti de cele mai frumoase creatii ale oamenilor: cuvintele, muzica, iubirea si locurile minunate de pe Pamant.
Citeste continuarea scrisorii in numarul de ianuarie al revistei VIVA!
Urmărește-ne pe 
