O întâlnire cu Andreea Esca este un adevărat medicament. Are un optimism şi o încredere în ea care pot genera efecte benefice sau dimpotrivă, reacţii adverse. Urmează un interviu exclusiv şi sincer din care nu lipsesc mărturisiri despre mentorul ei, Adrian Sârbu, familie, România zilelor noastre şi televiziune.
Deşi am ajuns la întâlnire cu 5 minute înainte de ora fixată, Andreea era deja acolo. „Mi-am spus că sunt prea bătrână ca să mai devin o divă cu aere şi să întârzii, mi-a zis ea cu zâmbetul larg şi uşor ştrengăresc. E aşa cum o ştiu: nerăbdătoare, energică, în plină vervă, gata să treacă la acţiune. Poartă o rochie verde fistic Lena Criveanu, sandale nude cu platformă şi o superbă geantă Céline. Cred că e în cea mai bună for-mă a ei şi se vede că se simte bine. Nu vreau să îi stric buna dispoziţie, însă evenimentele din ultimele zile mă obligă să abordez două subiecte arzătoare: Roşia Montană şi câinii maidanezi.
Andreea, Bucureştiul fierbe zilele astea. Care a fost atmosfera în redacţia de ştiri? Aţi purtat în spatele camerelor discuţii aprinse pe tema Roşia Montană sau câinii vagabonzi?
La noi e agitaţie tot timpul, dar e adevărat că, atunci când se întâmplă astfel de evenimente, e şi mai mult. Sigur că sunt controverse de tot felul între oameni. Dar cel puţin în privinţa câinilor maidanezi, toată lumea a ajuns la aceeaşi concluzie: nimeni nu îi doreşte pe stradă. În ceea ce priveşte Roşia Montană, sunt păreri pro şi contra, dar ele pot fi lămurite când eşti foarte bine informat şi vezi care sunt plusurile şi minusurile.
Pentru că misiunea ta e să relatezi evenimente şi nu să îţi spui părerea, simţi vreo frustrare că nu poţi să protestezi în stradă contra unei acţiuni sau idei? Ţi-e teamă să-ţi spui public părerea?
Eu nu am nicio teamă în general, dar jobul meu este să-i informez pe oameni ce se întâmplă, eu nu sunt un comentator sau un analist politic sau social. Nu îmi spun părerea pentru că nu este jobul meu să fac asta, nu pentru că mi-ar fi frică. Dacă s-ar face o manifestaţie împotriva fumatului, eu aş fi prima care ar manifesta. Însă în situaţiile despre care discutăm, lucrurile sunt destul de politizate şi nu cred că este rolul meu să-mi spun părerea.
Dacă ţi-ai exprima public preferinţele politice, ce s-ar întâmpla? Ţi-ai pierde job-ul?
Dacă mi-aş pierde jobul? Nu mi-am pus niciodată problema, asta pentru că nu m-am gândit să-mi explic public părerea. Nu ştiu dacă s-ar întâmpla neapărat ceva. Eu consider că sunt un om obişnuit, ca ceilalţi oameni, şi aşa cum fiecare îşi exprimă preferinţele politice, tot aşa şi eu…
E în fişa postului că nu ai voie să ai parti pris-uri?
Nu, nu e în fişa postului, dar eu am nişte reguli pe care mi le-am impus singură. Consider că, atunci când te afli într-un post ca al meu, trebuie să fii imparţial şi să-i laşi pe oameni să tragă concluziile pe care le vor.
Sunt vedete zgârcite cu apariţiile lor publice, tu însă participi cu plăcere la multe evenimente mondene. Ai o strategie în privinţa apariţiilor?
Eu nu fac strategii şi marketing când e vorba de evenimente. Merg la evenimente pentru că îmi face plăcere să mă duc. Pur şi simplu, dintotdeauna am fost o persoană extrem de sociabilă, nu fac un efort pentru asta. Aş face un efort să stau în casă când ştiu că afară se întâmplă ceva. (râde) Eu zic foarte rar „nu şi cred că de asta îmi complic programul şi viaţa în general. Dar îmi plac atât de multe lucruri şi, dacă nu le fac, mi se pare că trece via-ţa degeaba, încât prefer să fiu obosită şi să le fac pe toate. Prefer să nu îmi pară rău că nu am făcut ceva.
E cumva şi adrenalina de la jurnal care nu te lasă să mergi acasă?
E posibil, pentru că, oricât de obosită aş fi, în momentul în care intră gene-ricul de la ştiri, pur şi simplu mi se în-carcă bateria automat şi parcă devin altcineva.
Interviu LUANA DĂNEȚ
Foto ALEX GÂLMEANU
Citeşte continuarea interviului cu Andreea Esca în numărul de octombrie al revistei VIVA!