De ani buni este implicată în acţiunile societăţii civile, iar acum se dedică proiectelor destinate persoanelor cu probleme de vedere şi auz. Ea însăşi a trecut prin momente dificile, în urma cărora a învăţat să îşi accepte greşelile şi să se bucure de viaţă.
Cum ai ajuns să lupţi pentru cauza persoanelor cu dizabilităţi senzoriale?
În urmă cu doi ani, am fost invitată de Orange România să fac parte din Consiliul Director al Fundaţiei pe care o înfiinţa pentru a prelua proiectele de filantropie ale companiei. Cred că CV-ul meu de „activist civic' a contat şi iată-mă acum preşedintele ales al fundaţiei. Sunt onorată să-i am colegi de board pe avocatul Cristiana Irinel Stoica, pe Ionuţ Sibian, Gerard de Maupeou, Mirela Bosoi, Veronica Dogaru şi Mary Lisa Durban de la Fundaţia Orange International. De doi ani, investiţiile noastre au prins contur. Sunt peste 22.000 de beneficiari şi peste 1.350.000 de euro alocaţi proiectelor primite de la ONG-uri. Este impresionant să-i vezi pe copiii nevăzători cum se bucură de vizitele senzoriale de la Muzeul Antipa sau pe adolescenţii fără auz care descoperă fascinaţi tablourile „digitalizate' de la Muzeul Naţional de Artă al României.
Fundaţia a sărbătorit recent doi ani de existenţă. Cum a fost această perioadă de început?
Nu a fost greu să alegem proiectele câştigătoare. Am avut discuţii aplicate pe fiecare proiect. Cred că anul acesta am primit mai multe proiecte care implementează tehnologii digitale în procesul de învăţare, în consumul cultural şi actul medical. Sunt câteva premiere naţionale pe care le-am finanţat încă din primul an: Muzeul Antipa − primul muzeu din România echipat complet pentru a fi vizitat de persoanele fără văz, Art Touch la MNAR, Simte arta în şase muzee din ţară şi acum SenzArt de la MNAC. Evaluând aceşti doi ani, realizez că poate fi şocant să vezi toate aceste proiecte realizate în România. Un pariu pe care l-am câştigat şi în care am investit toţi multă energie, timp şi iubire de oameni.
RALUCA TĂMAȘ Foto PR
Urmărește-ne pe 
