Din ce sunt facuti campionii? De unde le vin pacea si fericirea? Am stat de vorba cu Marius Urzica (pag. 30), cu Lucian Bute (pe care il vei vedea in numarul viitor), i-am intervievat, de-a lungul timpului, pe Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Andreea Raducan, pe Catalina Ponor, pe Cristi Chivu sau Gabi Szabo…
 |
| Cristina Stanciulescu Redactor-sef VIVA! |
Am observat ca au cu totii ceva in comun: o modestie datatoare de fericire, care seduce si care pare inexplicabila. Cum poti cuceri Planeta si atatea medalii, cum poti fi cel mai bun din lume si, cu toate astea, sa ramai atat de modest? {i, totusi, exista o explicatie (mi-a dat-o Catalin Tolontan, redactorul sef al Gazetei Sporturilor): acesti oameni stiu ca pot si pierde, ca titlul lor e relativ, iar aceasta modestie a lor nu este altceva decat preludiul unei infrangeri.
Cu alte cuvinte, au sentimentul relativului. Cred ca, de fapt, cam pe aici este si sursa fericirii pe care o cautam cu totii: sa invatam ce sa facem atunci cand obtinem tot ceea ce ne dorim, dar, mai ales, atunci cand nu castigam, ba chiar pierdem ceea ce avem. Campionii adevarati cunosc lectia asta. De asta ceea ce fac ei este doar o performanta care, maine, poate fi depasita de altcineva. Muncesc enorm pentru a fi cei mai buni, cu sentimentul ca reusita nu e vesnica.
Aceasta e mentalitatea unui campion care seduce publicul pentru totdeauna. Si cred ca aceasta este magia a tot ceea ce inseamna performanta, indiferent de domeniu: ca tot ce e cucerit azi cu sange si lacrimi, cu vointa si speranta, maine poate fi recucerit cu exact aceleasi calitati, de catre cineva mai bun: un nou campion.
Urmărește-ne pe 
