Adio, Majestate! Viaţa Regelui Mihai, ultimul monarh al României

Pe 5 decembrie, Casa Regală a României anunța că Regele Mihai I a încetat din viață, la reședința sa din Aubonne. Avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie, și de mai bine de un an și jumătate era grav bolnav. În aproape un secol de viață, ultimul monarh al României și singurul șef de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial a trecut prin evenimente dramatice, iar unele date din biografia sa au intrat în istoria universală.

ULTIMUL REGE AL ROMÂNIEI

Pe 25 octombrie 1921, toată țara răsuna de fericire când, la Castelul Foișor din Sinaia, se năștea Mihai, moștenitorul Tronului României, fiu al Regelui Carol al II-lea (1930-1940) şi al Reginei Elena, Principesă a Greciei. „Deşi mica fiinţă a venit pe lume cam cu o lună mai devreme, este cu adevărat un băieţel frumos şi a intrat din toate puterile în momentul în care a venit în bătrâna şi reaua noastră lume (…) L-am numit Mihai, ca să aibă un nume românesc cu adevărat popular, nota bunica acestuia, Regina Maria. Pe atunci însă, nimeni nu bănuia că băiatul născut prematur avea să fie ultimul purtător al Coroanei României. Principele Mihai avea numai 5 ani și 8 luni când, după decesul Regelui Ferdinand, în 1927, și ca urmare a faptului că Principele Carol renunțase la statutul de Principe Moștenitor pentru a fi cu Elena Lupescu a fost proclamat Rege, primind numele de Regele Mihai I. A fost cel mai tânăr Rege al vremii, iar într-un interviu acordat istoricului Mircea Ciobanu, Majestatea Sa relata amuzat că a fost o veste care l-a speriat teribil: „Am crezut că-mi vor lua toate jucăriile. Jucăriile nu i-au fost luate, atribuțiile tronului revenind unui Consiliu de Regență. A fost prima domnie a Regelui Mihai I, care a durat până pe 8 iunie 1930, când tatăl său, Carol, a revenit în țară și a preluat tronul, devenind Regele Carol al II-lea. Mihai I a primit atunci titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia, iar timp de un deceniu s-a concentrat pe studii. A urmat cursurile unei școli palatine organizate de tatăl său în incinta Palatului Regal, alături de copii obișnuiți din toate colțurile țării și toate categoriile sociale, însă a devenit din ce în ce mai închis în sine și mai gânditor, singurele săptămâni fericite fiind cele petrecute la Florența, la mama sa, ce fusese obligată să părăsească țara.

SCURTA DOMNIE ȘI LUNGUL EXIL

Cea de-a doua domnie, care a schimbat decisiv istoria ţării şi a Europei, a început însă în 1940. Într-un context marcat de începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Mihai urca pe tron la 18 ani şi 11 luni, înlocuindu-şi tatăl obligat să abdice. Sub regimul autoritar al Mareșalului Antonescu, Regele nu avea practic nicio putere reală de decizie, nefiind informat în prealabil nici atunci când România a intrat în război alături de Germania nazistă. Aflat într-o situație fără ieșire, tânărul Rege a găsit totuși suficientă forță pentru ca, singur, neajutat de nimeni, să schimbe soarta războiului. Pe 23 august 1944, Mihai I a hotărât arestarea Mareșalului Antonescu și trecerea de partea aliaților tradiționali. A fost considerat un act de curaj care a scurtat războiul cu șase luni şi a salvat vieţile a sute de mii de oameni. A urmat apoi lupta pe care a dus-o împotriva instaurării autorității comuniste, dar în cele din urmă, la 30 decembrie 1947, ultimul monarh al României și al Europei de Est a fost obligat să abdice. „Am fost întrebat de multe ori care a fost sentimentul meu la plecarea din România. N-am găsit un alt fel de a spune adevărul despre starea mea de atunci decât că am plecat cu moartea în suflet, declara Majestatea Sa. Momentele plecării din gara de la Sinaia au fost descrise de Regele Mihai în cartea „Convorbiri cu Mihai I al României: „În seara zilei de 3 ianuarie, cu bagajele făcute, controlate, încuiate, am coborât spre gara de la Sinaia. (…) Când ne-am urcat în tren, asta este ultima imagine care mi s-a întipărit în minte de la Sinaia, unul din ofițeri, nu mai țin minte ce grad avea, a întors puțin capul către mine. Și am văzut că îi curgeau lacrimile pe față (…). După un lung exil, ce a durat aproape cinci decenii, și câteva tentative de a reveni în țară, Regele Mihai și-a putut recăpăta cetățenia română abia la vizita din februarie 1997, drept ce-i fusese confiscat de comuniști la plecare, împreună cu toate bunurile moștenite. Mutarea cuplului regal în țară a avut loc însă în anul 2001, pe 18 mai, la Palatul Elisabeta, dar din 2004 s-au reîntors în Elveția, unde aveau să-și petreacă și ultimele clipe din viață.

FERMIER, PILOT, TÂMPLAR, ȘI AGENT DE BURSĂ

În noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicare, Regele Mihai a participat, la Londra, la nunta celei ce avea să devină Regină a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, unde a cunoscut-o pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma. A fost dragoste la prima vedere, iar după numai o săptămână i-a și cerut mâna, în Elveția. În ciuda abdicării şi a exilului, cei doi s-au căsătorit pe 10 iunie 1948 la Atena, au avut cinci fiice și s-au iubit până la trecerea în neființă a Reginei, pe 1 august 2016. Aceasta povestea, în cartea autobiografică „Un război, un exil, o viață, că trecerea de la statutul de Rege la cel de om obişnuit nu a fost una simplă pentru Majestatea Sa. Departe de casă, Regele Mihai a fost nevoit să înceapă o viață de la zero. Astfel, stabiliți în Marea Britanie, pentru a-și câștiga existența, cei doi au pus bazele unei ferme de pui și ale unui mic atelier de tâmplărie, unde au lucrat cot la cot. În 1956, familia s-a mutat în Elveția, iar Regele, care avea brevet de pilot încă din România, şi-a canalizat preocupările în acest domeniu, începând să lucreze pentru compania aeriană Lear Jets and Co din Geneva, pentru care făcea zboruri de încercare în scopul verificării instrumentelor de pilotaj. A devenit apoi broker la Bursa de pe Wall Street, New York, însă, după cum spunea, nu a fost o meserie pe placul său, doar că nu a avut încotro. „Munca de agent de bursă nu este plăcută. Trebuie să alergi după clienţi, să le ştii drumurile, să-i chemi toată ziua la telefon. Eu aşa ceva nu puteam să fac, a relatat Regele în volumul de convorbiri cu istoricul Mircea Ciobanu. Deci, iată încă o dovadă ce contrazice mitul „trenului cu averi.

PASIUNI ASCUNSE

Încă din fragedă copilărie, Regele Mihai a iubit maşinile şi mecanica. La vârsta de 3-4 ani conducea, pe aleile Palatului Cotroceni, o maşinuţă electrică, „Gândacul Roșu, iar la vârsta de şase ani a primit în dar și prima maşină adevărată, un Morris, de la unchiul său, Principele Nicolae al României, de la care a și moștenit pasiunea pentru mașini. Au urmat, rând pe rând, un Ford, un Lincoln Zephir, un Buick şi un Aero 30, iar în 1937, când a devenit ofiţer, a primit un Jaguar SS 100 albastru, prima mașină dintr-o serie foarte scurtă, însă, cel mai important, primul automobil pe care apare vestita emblemă Jaguar, care până atunci se numise Standard Swallow. O maşină sport cu două locuri care a devenit preferata sa și pe baza căreia s-a scris și o carte: „Istoria Întortocheată a Jaguarului Albastru, de Radu Portocală. Acestora li s-au mai adăugat nouă Jeep-uri, patru dintre ele regăsindu-se la Muzeul Regal al Automobilismului de la domeniul regal din Săvârşin. Toate maşinile din colecţia regală au fost restaurate personal de Majestatea Sa, pentru că, dincolo de bucuria de a le conduce, Regelui Mihai îi plăcea să le şi repare, ajutat fiind și de soția sa. „Am luat lecţii de mecanică şi am vrut să ştiu cum e să faci o muncă grea. De aceea, când ne-am cunoscut, şi el avea Jeepurile, mi-a fost destul de uşor să continui să muncesc alături de el, povestea Regina Ana în cartea sa. Zborul este o altă pasiune a regelui. „Prima dată s-a urcat într-un avion la vârsta de 8 ani. La manşa avionului, Regele Mihai a efectuat în întreaga sa viaţă 955 de ore şi 55 de minute de zbor. O viață demnă și onorabilă, din care cel mai iubit monarh român a plecat, după 96 de ani, așa cum a trăit – cu modestie și discreție.

Foto: Gulliver

Adina Vîlcea 

Urmărește-ne pe Google News