Ce este acneea? Acneea vulgară este o afecțiune ocluzivă și inflamatorie localizată la nivelul foliculului pilosebaceu – structurile asociate firului de păr în profunzimea pielii, ce comunică la suprafață cu exteriorul prin porul pielii.
Acneea poate afecta tenul, dar și spatele, pieptul, umerii și adesea debutează în perioada pubertății. Acneea vulgară este cea mai frecventă boală de piele, întrucât poate fi întâlnită la aproape toți indivizii la pubertate, însă gradul de afectare variază extrem de mult de la o persoană la alta.
De obicei, începe la pubertate și se rezolvă lent, pe măsură ce persoana ajunge la 20 de ani, deși unii oameni continuă să aibă acnee până la 40 și 50 de ani. În ciuda naturii sale aparente cosmetice, efectele sale pot merge mult mai adânc decât suprafața pielii și pot pune o povară emoțională și psihologică grea asupra pacienților. Schimbarea aspectului pielii poate da naștere la o imagine corporală schimbată care, la rândul său, este cunoscută pentru a duce la furie, frică, rușine, anxietate, depresie, jenă și agresiune și stigmatizare în cadrul grupurilor de colegi. Lipsa de încredere, retragerea socială, sentimentele de insecuritate și inferioritate, oportunități limitate de angajare, dificultăți funcționale și interpersonale la locul de muncă și tendințe suicidare au fost, de asemenea, raportate și atribuite efectelor acneei.
Care sunt tipurile principale de acnee
În funcție de leziunile care predomină la nivelul pielii afectate, există trei tipuri de acnee:
- forma (predominant) comedoniană de acnee – caracterizată de prezența în număr mare a comedoanelor (așa numitele „puncte albe/puncte de grăsime' sau „puncte negre'), cu leziuni inflamatorii (coșuri) prezente în număr foarte mic;
- forma (predominant) inflamatorie – caracterizată de prezența unui număr mare de leziuni inflamatorii (coșuri superficiale sau profunde) cu doar câteva comedoane vizibile la suprafața tenului;
- forma mixtă/polimorfă – reunește în număr aproximativ egal atât comedoane, cât și coșuri. În practică, aceasta este categoria în care se încadrează majoritatea pacienților.
Cauzele apariției acneei
Există patru mari cauze care determină acneea:
- Producția excesivă de sebum, mai ales în apropierea foliculilor piloși
- Activitatea excesivă a unui tip de hormoni (androgeni), schimbări asociate frecvent adolescenței, dar care pot să apară la orice vârstă
- Umplerea foliculilor de păr cu sebum și celule moarte
- Activarea unor bacterii de la nivel tegumentar (P. acnes) care devin mai agresive și determină inflamație atunci când se produce sebum în exces
Factori de risc pentru acnee
Legătura dintre seboree și acnee
Este bine documentat că persoanele care sunt predispuse la acnee produc mai mult sebum decât cei care nu sunt. Cu toate acestea, nu toate persoanele cu ten gras se confruntă cu erupții de acnee. În timp ce sebumul este o componentă necesară pentru dezvoltarea acneei, nivelurile ridicate nu sunt suficiente pentru a provoca acnee. Pe lângă cantitatea de sebum produsă, există diferențe calitative de sebum între persoanele predispuse la acnee, comparativ cu cele care nu sunt.
Componentele sebumului
Ceramide – deficitul de ceramide contribuie la disfuncția barierei cutanate, care a fost direct legată de hiperkeratinizarea foliculară care conduce la formarea comedonului.
Squalen – se crede că squalenul contribuie direct la dezvoltarea acneei, prin reacția cu factorii de stres din mediu, într-un proces cunoscut sub numele de peroxidare a lipidelor și producând inflamație.
Vitamina E – este un antioxidant care se găsește în sebum; nivelurile reduse de vitamina E se corelează cu creșterea nivelului de peroxid de squalen și inflamația ulterioară.
Ce rol au microbii în apariția acneei
Bacteriile, care în mod normal sunt inofensive și trăiesc pe suprafața pielii, pot contamina și infecta foliculii obturați, provocând papule, pustule, noduli sau chisturi.
Cutibacterium acnes (cunoscută anterior ca Propionibacterium acnes) este numele bacteriilor care trăiesc pe piele și contribuie la apariția coșurilor.
Acneea și alimentația
Alimentația bogată în zahăr (alimente cu indice glicemic ridicat, dulciuri sau băuturi îndulcite) precum și consumul de lapte și lactate stimulează apariția și creșterea comedoanelor, precum și transformarea lor în leziuni inflamatorii (coșuri superficiale sau profunde).
Acneea și vârsta
Persoanele de toate vârstele pot dezvolta acnee, însă este mai frecventă în rândul adolescenților (citește aici mai multe despre: ce este acneea). Androgenii sunt hormoni care se dezvoltă în timpul pubertății și care contribuie la creșterea glandelor sebacee, acestea producând mai mult sebum.
Stresul
Stresul nu provoacă acnee, însă, dacă te confrunți deja cu acnee, stresul o poate agrava.
Semne și simptome ale acneei
În linii mari, semnele acneei sunt reprezentate de prezența pe piele a leziunilor acneice, care variază în funcție de severitatea bolii.
Leziunea tipică pentru această afecțiune și fără care nu se poate stabili diagnosticul de acnee este comedonul, cu ambele lui variante: comedonul deschis („punctul negru'), respectiv comedonul închis („punctul alb'/ „punctul de grăsime').
Puncte negre
Punctele negre se formează atunci când porii sunt înfundați cu sebum și alte resturi, cum ar fi celulele moarte ale pielii, dar suprafața porului rămâne deschisă. Numiți și comedoane deschise, punctele negre își primesc numele deoarece porii înfundați seamănă cu puncte negre de pe piele.
Considerate un tip ușor de acnee, punctele negre pot apărea în multe locuri ale corpului, inclusiv pe față, spate, piept, brațe, umeri și gât.
Puncte albe
Punctele albe se formează și din cauza porilor înfundați, dar, în această situație, stratul exterior al porului închide sebumul și resturile.
Rezultatul este o mică umflătură cu un vârf alb care iese din piele. Aceste comedoane închise sunt, de asemenea, considerate o formă ușoară de acnee și pot apărea în aceleași locuri cu punctele negre.
Papule
Cunoscute și sub numele de coșuri, sunt umflături roșii inflamate pe piele. Aceste pete inestetice se formează atunci când bacteriile și resturile intră într-un folicul de păr. Cele mai multe papule apar pe față și sunt considerate o formă moderată de acnee.
Pustule
Un alt tip moderat de acnee, pustulele sunt papule sau coșuri cu vârful sau capul de culoare albă. Capul acestor pustule conține puroi, care se formează ca reacție a corpului la bacterii, precum și celulele moarte ale pielii și sebumul.
Noduli
Acestea sunt o formă mai severă de acnee și apar ca leziuni mai mari, inflamate, dureroase la atingere. În timp ce papulele și pustule se formează pe suprafața pielii, nodulii se dezvoltă mai adânc atunci când sebumul, resturile și bacteriile intră în straturile mai profunde ale pielii, din cauza unui folicul de păr deteriorat. De obicei, conțin puroi în plus față de sebum și resturi, dar, din moment ce se formează mai adânc, nodulii nu au întotdeauna vârful alb. Fața, spatele, fesele și pieptul sunt cele mai frecvente locații afectate.
Chisturi acneice
Chisturile acneice sunt unul dintre cele mai severe și dureroase tipuri de acnee. Din păcate, acestea sunt și cele mai dificil de tratat. Chisturile acneice sunt umflături mari, moi, pline de lichid sub suprafața pielii. Ele pot fi dureroase la atingere și pot duce adesea la cicatrici de acnee. Acest tip de acnee se formează în același mod în care se formează nodulii, dar chisturile acneice sunt mai severe și conțin sânge împreună cu puroi și resturi.
Între aceste leziuni există o legătură temporală și de cauzalitate: mai întâi, se dezvoltă comedoanele (leziunea primară/inițială din acnee), apoi, prin inflamare/dezechilibrare, comedoanele devin coșuri, iar la final, urmele temporare sau permanente vizibile după retragerea inflamației sunt petele, respectiv, cicatricile.
Simptomul predominant în acnee este disconfortul local: senzația dureroasă dată de inflamația pielii la nivelul coșului (disconfort ușor/mediu) sau nodulului de acnee (disconfort mediu/sever). Rareori leziunile de acnee pot fi însoțite de senzație de mâncărime ușoară spre medie, în cazurile în care tratamentele pentru acnee pe care le aplică pacientul pe piele produc dezechilibre în flora cutanată locală cu o hiperproliferare a componentei levurice (acele ciuperci prezente în mod normal pe pielea oamenilor).
Diagnosticul corect de acnee
Diagnosticul în acnee este unul clinic, și constă în inspecția vizuală a pielii afectate, ajutată uneori de palpare în cazul leziunilor inflamate. O inspecție atentă va evidenția întotdeauna leziunea specifică de acnee, comedonul (în cele două variante ale sale, deschis și închis).
În absența acestei leziuni primare, nu se poate susține diagnosticul de acnee, iar medicul se orientează către alte afecțiuni cutanate care evoluează cu papulopustule (coșuri): foliculite iritative sau infecțioase, rozacee, dermatită periorală etc. Istoricul afecțiunii este, de asemenea, important, întrucât aduce informații importante în legătură cu debutul și evoluția afecțiunii, precum și în legătură cu răspunsul la tratamentele urmate în trecut, atunci când este cazul.
Nu sunt necesare analize de sânge decât în cazurile de acnee hormonală, acea acnee declanșată sau agravată de o disfuncție hormonală. Pacientele aflate în această situație vor efectua un set complet de analize hormonale și vor fi evaluate de către medicul ginecolog și endocrinolog în vederea stabilirii conduitei terapeutice optime. Abordarea multidisciplinară este absolut necesară în cazul acestor paciente, întrucât acneea hormonală este rezistentă la tratamentele dermatologice standard pentru acnee.
Examenul bacteriologic (acea analiză prin care se prelevă puroi dintr-unul sau mai multe coșuri din zona afectată) este necesar doar în acneea complicată prin suprainfectare (cel mai adesea cu stafilococ auriu), situație întâlnită destul de rar în practică. Este vorba de pacienții care își manipulează („storc') coșurile într-un mod neigienic (ten nespălat, mâini nespălate) și care își autoinoculează astfel o bacterie patogenă la nivelul pielii, prin breșa cutanată (punctul de intrare) pe care inflamația și trauma mecanică o creează.
În afara acestei situații aparte, un examen bacteriologic din coșurile de acnee necomplicată (majoritatea cazurilor de acnee) nu va evidenția niciun germen patogen.
Cum prevenim apariția acneei
Nu putem preveni complet acneea, în special în timpul schimbărilor hormonale, dar putem reduce riscul de a dezvolta acnee prin următorii pași:
- Spălați-vă fața zilnic cu apă caldă și un demachiant facial
- Alege suplimente și dermatocosmetice antiacneice
- Utilizează produse de machiaj „noncomedogenice' și îndepărtează machiajul la sfârșitul fiecărei zile.
- Evitați utilizarea produselor de îngrijire a pielii cu alcool, astringenți, toner și exfolianți, care vă pot irita pielea.
- Evitați să vă spargeți sau să vă stoarceți acneea. Lăsați pielea să se vindece în mod natural pentru a preveni formarea de cicatrici pe piele.
- Legați părul lung la spate pentru a-l ține departe de față.
- Evitați pălăriile strânse, bentițele și îmbrăcămintea care acoperă zonele predispuse la erupții.
- Păstrați o dietă echilibrată și rămâneți hidratat.
- Luați măsuri pentru a reduce stresul.
Tratament pentru acnee
Tratamentul acneei depinde de cât de severă este. Poate dura câteva luni de tratament, înainte ca simptomele acneei să se amelioreze.
Tratament medicamentos
Dacă aveți doar câteva puncte negre, puncte albe și pete, un farmacist vă poate sfătui cum să le tratați cu succes cu geluri sau creme fără prescripție medicală (tratamente topice) care se încadrează la produse dermatocosmetice.
În cazul în care acneea este moderată sau severă sau dacă medicamentele din farmacie nu au funcționat, este indicat să discuți cu medicul de familie sau medicul dermatolog, deoarece probabil ai nevoie de medicamente pe bază de rețetă.
Medicamentele pe bază de prescripție medicală care pot fi utilizate pentru a trata acneea includ:
- retinoizii topici
- antibiotice topice
- acid azelaic
- tablete cu antibiotice
- anticoncepționale, în cazul în care acneea este pe bază hormonală
Multe dintre aceste tratamente pot dura 2 până la 3 luni înainte de a începe să funcționeze.
Este important să aveți răbdare și să persistați cu un tratament recomandat, chiar dacă nu există un efect imediat.
Tratamente non-farmaceutice
Pe lângă tratamentul medicamentos, există și variante de tratament non-farmaceutice pe care medicul le poate recomanda.
Procedee dermatologice
- Terapia fotodinamică
- Dermabraziune
- Peeling chimic
Remedii casnice pentru acnee
- Aplicați ulei de arbore de ceai.
- Aplicați aloe vera.
- Folosește o mască de miere.
- Reîmprospătează-ți fața cu ceai verde.
Urmărește-ne pe 
