Marius Bodochi a fost considerat un sex simbol în tinerețe, iar rolul de Don Juan interpretat pe scenă a alimentat menținerea acestui statut. Actorul a trecut printr-un divorț și de atunci au existat semn de întrebare cu privire la ceea ce se întâmplă în viața amoroasă a maestrului, de altfel discret din fire. Marius Bodochi ne-a vorbit despre rolul de Don Juan dincolo de scenă.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Vi s-a potrivit rolul de Don Juan? Vă considerați un Don Juan dincolo de scenă? S-a tot vorbit în acea vreme despre „sex simbolul Marius Bodochi.
Nu îmi aparține, eu nu mi-am pus niciun fel de ștampilă. Don Juan, care e un personaj simbolic, e un cuceritor. Eu nu sunt așa, nici poveste. Eu nu știu să fac curte, pentru că nu am apucat. Pot fi considerat uneori mai bădăran, așa, mai… Dar asta e o lipsă a mea, un minus. Nu sunt un cuceritor care vrea să facă asta, cum e Don Juan. Mie mi-e o lene ancestrală să fac curte unei femei! Când e cazul, mă las cucerit.
Marius Bodochi: „Au mai existat un fel de căsnicii'
Ulterior, după divorț, în viața lui Marius Bodochi a fost liniște? A mai existat vreo „hârtiuță?
Aparentă liniște… Au mai existat un fel de căsnicii, le putem numi. Nu m-am mai însurat. Fără acte. În momentul de față, sunt foarte bine, mă simt bine.
Citește și: Cum a ajuns Marius Bodochi actor:”Prima dată am picat la facultate”/ EXCLUSIV
Citește și: Magda Pălimariu s-a căsătorit în secret.Primele imagini de la cununia civilă / EXCLUSIV
Citește și: Margherita a leșinat la Splash! Vedete la apă.Ce a pățit și cum a fost luată peste picior
Marius Bodochi: „Nu îmi place să mă plâng'
V-a afectat pandemia în vreun fel?
M-a enervat, nu m-a afectat. În sensul în care izolarea asta nu-mi place. Am încercat pe cât posibil să o evit. În 2020 am jucat în 66 de spectacole, ceea ce nu e mult, dar nici puțin sau deloc. Nu am refuzat nimic, mergeam oriunde eram chemat.
La teatrul unde sunt director am scos șapte premiere. Nu îmi place să mă plâng, întotdeauna există o soluție, doar că trebuie identificată. Unele sunt incomode, dar trebuie să facem efortul acesta. Dacă stăm cu teatrele închise, o să se obișnuiască lumea cu ele închise. Și ăsta este un mare pericol. E foarte greu să readuci omul la teatru după ce îl ții departe un an. E un reflex care nu trebuie pierdut. Iar dacă noi contribuim la asta în mod negativ, nu e bine. Orice fereastră e deschisă în sensul ăsta, trebuie să intri pe ea. Nu vreau să contribui la niciun fel de distrugere a actului teatral. Pe lângă cele 66 de spectacole, am făcut și două filme, un lungmetraj, „Capra cu trei iezi, alături de Maia Morgenstern, și un scurtmetraj.
Urmărește-ne pe 
