E actor, dramaturg, regizor și doctor în teatru, dar lumea îl strigă pe stradă „Arlechino… Cine este, de fapt, Mihai Gruia Sandu? Ne povestește chiar marele actor, într-un interviu emoționant despre copilărie, adolescență, pasiuni, eșecuri, dar și despre rolul său savuros din serialul „Sacrificiul, cel al țiganului Leo, despre care zice că speră că va schimba mentalități…
După aproape 25 de ani, încă vă strigă oamenii pe stradă „Arlechino și vă cer autografe, dovadă că ați pătruns adânc în sufletele copiilor din acea vreme, și nu numai. De ce credeți că oamenii vă identifică cel mai mult cu acest rol?
Pentru că le-a plăcut! Pentru că, la vremea aceea, nu se uitau la 64 de posturi TV, ci doar la două. Pentru că erau mai drăguți atunci, acum sunt oameni de 35 de ani. Era o emisiune de bun-gust și fără violență.
VIVA! de octombrie
Când v-ați descoperit pasiunea pentru teatru și film și cine a fost primul dumneavoastră spectator?
Nu am descoperit pasiunea, ea m-a descoperit pe mine. Primul spectator cred că a fost bunica mea maternă, care se amuza foarte tare când eu aveam vreo 4 ani. Făceam o chestie gen pantomimă. Îmi plăcea să fac oamenii să râdă. Sau poate primii au fost colegii de la școală. În general, la școală se așteptau să ne facem lecțiile, dar eu nu mă ocupam cu asta, deși eram copil de cadre didactice. Învățătoarea era chiar o colegă de-ale mamei, deci nu puteam să fac multe trăsnăi, pentru că se afla. Dar nu m-am abținut niciodată! Viața e făcută să fie trăită, nu să stăm să ascultăm de alții. Tot timpul cineva vine să ne spună ce să facem. Nu mi-a plăcut asta. Nici armata, și totuși am trecut prin ele.
Cum ați cucerit prima fată din viața dvs.? I-ați recitat, ați pus în scenă ad-hoc un spectacol de pantomimă?
Nu am cucerit niciodată nicio fată. Există niște mici excepții când ele m-au cucerit pe mine.
Care este cel mai mare regret în plan personal, unde simțiți că ați greșit în viață? Dar cel mai fericit când v-ați simțit?
Cel mai mare regret este că m-am însurat cu cea care a devenit mama copiilor mei, că nu m-am uitat atent la caracterul persoanei dinainte, deși semne au fost. Când m-am simțit cel mai fericit? Tot timpul!
Citește interviul integral cu Mihai Gruia Sandu în VIVA! de octombrie.
Foto: PR, Facebook
Urmărește-ne pe 
