Ștefan Bănică este unul dintre puținii artiști care au făcut performanță atât în actorie cât și în muzică. În mod curios, a început să ia muzica în serios destul de târziu, deși a cochetat cu această pasiune încă din liceu. Află cum a debutat în muzică, când a cântat prima dată pe o scenă și cum se numea trupa sa din 1984.
Ești un artist complex. Spune-mi cine a sesizat potențialul tău artistic și te-a îndrumat să începi, la modul serios, o carieră în muzică? Ce vârstă aveai?
La începutul anilor 90, după Revoluție, nu se mai făceau atâtea filme ca înainte și nici impactul lor nu mai era atât de mare atunci, deși nu pot să mă plâng, pentru
că „Liceenii RocknRoll, care a apărut în 1991, a bătut toate recordurile de
box-office. Cariera în muzică a venit pe fondul lipsei de constanță a filmului în cariera mea. Compuneam de pe la 14 ani, aveam propriile mele piese, dar nu mă gândisem niciodată până atunci să iau muzica în serios, ca pe o profesie. Nici lumea nu era pregătită să accepte un actor profesionist și un cântăreț profesionist, în același timp. Erau, inclusiv taică-miu, actori care și cântau, existau și cântăreți care cochetau cu actoria, dar nu era nimeni care să exceleze în ambele domenii. Primul meu album de autor, „Un actor, un rocknroll, a apărut în 1992, când aveam 25 de ani. Destul de târziu față de tinerii care se apucă de muzică astăzi.
Dar în public, în copilărie, la ce vârstă ai cântat prima oară?
Am apărut pe la vreo serbare, dar prima dată când a contat am cântat la mine la liceu, la „I.L. Caragiale, în clasa a XII-a, alături de prima mea trupă, pe care o înființasem și care se numea „Black Angels. După care am avut un concert la Casa de Cultură „Mihai Eminescu (actualul Teatru Metropolis), unde a trebuit să ne schimbăm numele în „Contrast, ca să putem cânta, pentru că nu aveai voie, pe vremea aia, în 84, să ai numele în engleză.
Care e rețeta succesului tău? Știu că ești perfecționist și că nu lași lucrurile la voia întâmplării.
Nu cred că există o rețetă a succesului, în schimb cred că, atâta timp cât ești cinstit și dedicat față de ceea ce faci pe scenă, față de public, ai șansa să mergi mai departe. Concertele acustice „Te iubesc, femeie!, din luna martie, au ajuns la al nouălea an consecutiv. Acest concert este „fratele mai mic al concertului de Crăciun, „fratele mai mare va împlini în decembrie, anul ăsta, 18 ani, adică își va serba majoratul. Din această constanță de ani de zile, care include sute de ore de repetiții, cred că rezultă succesul meu.
În cadrul concertelor „Te iubesc, femeie!, vom aduce în dar, în mod special pentru doamne și domnișoare, un buchet cu cele mai frumoase cântece de dragoste pe care le-am lansat de-a lungul carierei. Concertele se vor desfășura în patru orașe în luna martie: 3 martie – Timișoara (Sala Sporturilor „Constantin Jude, ora 19), 5 martie – Constanța (Casa de Cultură a Sindicatelor, ora 19.30), 7 martie – București (Circul Metropolitan București, ora 19.30) și 22 martie – Iași (Sala Polivalentă, ora 19.30).
De-a lungul carierei în teatru și film, ai avut roluri pe care le-ai refuzat, de ce? Dar altele pe care ai fi vrut să le joci și nu a fost să fie?
Da, au fost ceva roluri pe care le-am refuzat, în teatru sau în film, în unele nu mă regăseam deloc, altele nu mi se păreau potrivite la vremea respectivă etc. Sunt două spectacole, culmea, la care am repetat mai multe luni, la diferite teatre, și, din motive care nu au ținut de mine, până la urmă aceste spectacole nu s-au mai făcut. Singurul lucru bun a fost experiența căpătată în repetiții. Sunt două roluri importante: Romeo (din „Romeo și Julieta, a lui Shakespeare) și Mackie Șiș (din „Opera de trei parale, a lui Brecht). Deși Mackie Șiș încă îmi mai „face cu ochiul, cine știe…
Lumea te știe prin prisma muzicii și a actoriei. Cum este Ștefan Bănică în viața de zi cu zi? Ce tabieturi ai? Ce activități îți place să faci, care te relaxează, care îți fac plăcere?
Îmi place să mă plimb în locuri mai puțin aglomerate, îmi place să petrec timp în natură, să mă uit la filme, să citesc, să stau cu copiii mei, cu familia mea. În general, fac lucruri care mă deconectează și, cu trecerea anilor, mi-am dat seama că e bine să te rupi, din când în când, de preocupările profesionale.
Ce sporturi îți plac și pe care reușești să le faci în mod constant?
Îmi plac fotbalul, tenisul, dar momentan nu mai fac niciunul dintre aceste sporturi în mod constant. Dar îmi place să fac mișcare și să mă întrețin fizic, iar asta o fac în mod constant.
Întregul interviu îl puteți citi în numărul de martie al revistei VIVA!.
Interviu de Andreea Archip
Foto: PR
Urmărește-ne pe 
