În ajunul sărbătorilor de iarnă, Mirela Vaida își amintește cât de diferită a fost copilăria sa în comparație cu cea de astăzi. Era o elevă silitoare, însă un copil cu personalitate. Știa să se bucure de lucrurile mărunte și gusta din plin fiecare clipă. Vedeta ne-a povestit câteva detalii interesante din copilăria ei!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Dacă tot se apropie vertiginos Crăciunul, mi-ar plăcea să ne povestești cu era în copilăria ta… Care sunt cele mai vii amintiri de atunci?
Sunt atât de multe, încât nu mi-ar ajunge aici nici timpul şi nici spațiul să vi le expun. Însă o să vă spun că eu mi-am trăit copilăria în satul tradițional moldovenesc, în Iaşi, într-o zonă cu oameni foarte muncitori, care nu pierdeau nicio sărbătoare şi care respectau cu sfințenie toate tradițiile.
Eu am pornit de mică la colindat şi la urat, bunica mea, mamaia, mergea cu noi, cu mine şi cu fratele meu, cu trăistuța de gât, pe care noi o umpleam cu colaci, cu nuci, cu mere şi cu bănuți. Eram foarte încântați, ne duceam la toate ulițele, ne simțeam în siguranță cu mamaie, care ne ducea şi trăistuța când devenea foarte grea.
Mirela Vaida: „Astea sunt bucuriile pe care o să mi le aduc aminte toată viața”
Ne bucuram foarte tare când puneam colacii, covrigii pe plită, mâncam merele şi număram bănuții ăia puțini, din care ne luam ceva să ținem minte că nu am înghețat degeaba. Astea sunt bucuriile pe care o să mi le aduc aminte toată viața în preajma sărbătorilor, cu tot satul care era la sanie, iarna, pe dealuri. Nu aveam pe atunci costume impermeabile, polar, nici ghete de schi, aveam o pereche de pantaloni din lână, care se udau imediat de la zăpadă şi înghețau până făceau țurțuri, dar eram atât de fericiți. Deveneam mult mai puternici, chiar dacă ne curgea nasul, nu mai interesa atunci pe nimeni să facă aerosoli, nici nu exista noțiunea asta.
Citește și: Au început filmările pentru Te cunosc de undeva, sezonul 16.Cine sunt concurenții-surpriză din show
Mirela Vaida: „Am fost premianta clasei”
Ai fost un copil energic, cu personalitate? Le-ai creat vreodată proble- me părinților? Sau ai fost genul „premianta clasei?
Am fost premianta clasei, întotdeauna la panoul de onoare, şi am fost şefa clasei, întotdeauna în primii doi din clasă, de la clasa I până la a XII-a. Am avut tot timpul coroniță sau, în cel mai rău caz, premiul doi, în liceu, până m-am acomodat cu materiile de la mate-info, dar am şi fost un copil nu rebel, dar un copil cu personalitate, care, când a spus „eu vreau să fac asta, a făcut asta.
Când am spus că vreau să plec de acasă şi să fac facultatea la Bucureşti, asta am făcut, în ciuda tuturor insistențelor părinților mei de a rămâne la Iaşi. Mi-am luat, într-un fel, soarta în mâini, am fost foarte încrezătoare în mine şi în forțele mele, nu ştiam pe atunci dacă am vreun talent, dar aveam foarte multă voință, determinare, foarte multă ambiție. Am fost un elev silitor, o studentă bună, am fost un om riguros, dar care avea anumite ieşiri din decor, în sensul că voia să îşi ducă visele până la capăt.
Urmărește-ne pe 
