Despre maestrul Dan Condurache am putea spune că și-a trăit viața pe scenă, în lumina reflectoarelor, având în vedere că, în curând, va aniversa 50 de ani de carieră. Și, dincolo de faptul că este un actor captivant, odată cu acest interviu am remarcat că este un om care ascunde povești și pilde folositoare oricui, indiferent de vârstă și independent de meseria pe care o are. Nu-i place să vorbească mult, nici să spună vorbe mari, dar tocmai asta îl face un personaj cu adevărat fascinant.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Cum a pornit aventura dumneavoastră în industria asta? Ați visat de mic să ajungeți actor sau a fost o pură conjunctură?
Toți copiii au dreptul să-și dorească Infinitul, care cred că e salvarea noastră, a tuturor. Conjunctura a fost o soră a mamei care m-a prezentat profesoarei de mișcare scenică a maestrului Gheorghe Dinică și a maestrului Marin Moraru. Doamna profesoară mi-a spus să am răbdare și să mai cresc. Peste un an, am început pregătirile cu domnul Mihai Dogaru.
Dacă nu treceați de admiterea la UNATC, aveați vreun plan de rezervă? Ce carieră ați fi urmat dacă nu deveneați actor?
N-am avut niciun alt plan, că „așa e tinerețea, radicală. Îmi place să-mi slujesc odraslele dorite și crescute mai mult de soția mea, de aceea să nu se mai agite „bărbații, copiii aparțin mai mult mamelor. Între timp, am devenit un foarte conștiincios spălător de vase, profesie cât se poate de onestă, cred eu.
În serialul VLAD ați interpretat un personaj negativ, dar foarte savuros. Cât este contribuția dumneavoastră si cât este scenariul?
Genialul Dem Rădulescu, acordându-mi privilegiul de a mă accepta pe lângă domnia sa, spunea: „Gică, dacă nu știm vorbele, nu știm ce jucăm. Actorul depinde în mare măsură de structura și de provocările scenariului. Aș fi vrut ca personajul din VLAD să fie cel pe care șîl tii, dar nu l-ai văzut, cel pe care-l știe toată lumea, dar nu l-a cunoscut nimeni, frica psihică și fizică de care numai Dumnezeu ne mântuie. Aș fi vrut… aș fi… dar nu mai am timp.
Ați regretat vreodată că ați jucat în telenovele, în condițiile în care, la vremea respectivă, toți marii actori care au făcut asta au fost aspru criticați de public?
Știți că nu banii aduc fericirea, ci numărul lor. Câți bani dă societatea pe tine, atâția bani faci! Actorii care răspândesc „parfumul zeilor sunt aleși de Dumnezeu, cei ca mine suntem doar adăugire pe un col de pagină. Apropo de greșeală, Ingmar Bergman, genialul regizor, spunea că numai actorii talentați joacă foarte bine sau foarte prost. Deci și greșesc, restul nu joacă nimic.
Apropo de modul în care vă percepe publicul. Înainte, actorii erau văzuți ca niște zei, extrem de respectați. În momentul de față, am impresia că actorul nu mai primește respectul cuvenit. Unde greșește noua generație de actori? Ce sfaturi le-ați da?
Să aibă conștiința valorii de sine, să știe că Actoria este profesia umilinței și a smereniei, cum spuneau profesorii noștri Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Și să se despartă de trecut nu râzând, dar mai puțin scrâșnit. Să se ferească de excepționalismul autohton și de comunism, două nenorociri care pe aceste meleaguri infestează mai mult decât toate bolile lumii.
Înainte de serialul VLAD, ați avut o lungă pauză în care nu v-am văzut pe micul ecran. Nici după aproape 50 de ani de actorie și zeci de proiecte nu vă simțiți în largul dumneavoastră la TV?
Vine o vreme pe lumea asta când toate lucrurile au o încheiere. Deși Carmen Tănase spunea: „când filmez, nu mă mai doare nimic.
Actoria se face toată viața sau doar atât timp cât actorul este îndrăgostit de ea?
Cineva, o colegă, mi-a spus: „Într-adevăr, bă, tu ești îndrăgostit de profesie. Cât o să rămâi așa o să fie bine, ca să nu fie rău, cum spunea o reclamă obscură. Dar tot ea m-a atenționat și mi-a spus să am grijă că „a fi îndrăgostit e foarte periculos. Cum spunea Voltaire, „iubirea e cel mai puternic sentiment, dar și cel mai periculos.
Sursa foto: PR, PRO TV
Urmărește-ne pe 
