Corespondentul special al Ştirilor Pro TV, Cătălin Radu Tănase, vorbeşte cu sinceritate despre criza bărbatului de 40 de ani, iubire, familie, relaţia cu fiica lui, Carina (8 ani), şi meseria care l-a adus de multe ori în situaţii-limită.
Pe 29 ianuarie, Cătălin a împlinit 41 de ani. Ce dorinţe şi-a pus cu această ocazie? Aş fi fost tentată să cred că o vacanţă exotică, din moment ce meseria de corespondent special abia îi lasă timp să respire. M-am înşelat însă: „Ce îmi doresc eu este nepreţuit şi, prin urmare, nu poate fi cumpărat. Vreau să împărtăşesc, să împart: viaţa, dragostea, bunătatea, lacrimile, duioşia, surâsurile, speranţa. Şi îmi mai doresc o mână care să mă ajute să mă adun din praf, când viaţa mă îngenunchează, şi ochi către care să îmi îndrept recunoscător privirea, ochi care să îmi arate că ajutorul poate fi şi necondiţionat, ca dragostea. Ochi care nu judecă, care nu aruncă săgeţi, pe care să-i privesc fără jenă că mă arăt lor aşa cum sunt: un simplu om', spune Cătălin.
Dacă ar fi să faci o listă cu lucrurile bune şi cu cele mai puţin bune care se întâmplă la 40 de ani, ce ai scrie pe acea listă?
Ştii ce e bine? Că maturitatea şi rutina te scot dintr-o mulţime de situaţii anapoda, ca să mă exprim civilizat. Că poţi să ai răbdare, când altădată ţi-ar fi venit să arunci cu scrumiera pe geam. Că îţi dai seama, dacă nu eşti prost sau fudul sau şi una şi alta, că trebuie să te bucuri de afecţiune şi de dragoste, fără să le mai primeşti şi să le arunci ca şi cum ţi s-ar cuveni de drept pe lumea asta. Înveţi să te bucuri de ce ţi se întâmplă, pur şi simplu. Rău e, în schimb, că simţi timpul cum trece şi parcă nu mai ai răbdare să trăieşti toate lucrurile bune, le vrei ieri, astăzi, acum! Nu e amuzant, că tocmai acum trei rânduri scriam că devii răbdător? Ei, vedeţi, m-aţi prins. Asta este criza bărbatului de 40 de ani şi o trăiesc din plin. Şi îmi place de mor!
Un corespondent special ca tine, care se aruncă în mijlocul celor mai fierbinţi întâmplări, pare că nu are frică de nimic. De câte ori ai fost la un pas de moarte până acum?
Cum naiba să nu îmi fie frică? Îmi este, că sunt om, nu Superman şi nimic din ce e omenesc nu mi-e străin. Doamne-ajută, a fost Cel de Sus cu mine de nenumărate ori. Am murit şi am înviat de multe ori, nu numai în timp ce îmi făceam meseria, ci şi în viaţa mea extra- profesională. De multe ori era să dau colţul. Sunt atât de recunoscător că mai sunt printre cei vii, încât nu mai stau să mă uit ca cioara-n os şi să mai şi număr de câte ori am fost pe punctul de a trece dincolo. Sunt aici, sunt viu, sunt cu voi. Să celebrăm asta, iubind şi fiind buni.
LUANA DĂNEŢ Foto RADU CHINDRIŞ
Continuarea în numărul de februarie al revistei VIVA!, la standurile de presă din 1 februarie.
Urmărește-ne pe 
