Acasă la Claudia Pavel! "Trăim în Paradis"

Claudia Pavel Noah, băiețelul de cinci ani al Claudiei, e cel mai fericit de prezența noastră în casă. Pentru el suntem un bun prilej de petrecere și, chiar dacă, în urmă cu câteva zile a fost ziua lui și casa a fost plină de oaspeți, orice ocazie de a degusta un nou tort e binevenită. Noah are două mame, pe Claudia și pe sora ei, Paula, cu cinci ani mai mare. Amândurora le zice „mama și amândouă îl iubesc la fel de mult. Bunica e și ea prezentă, umblă după el cu o farfurie de supă, încercând să îl convingă să mănânce ceva. Bradul superb decorat e magnetul casei, la fel și spațiul amenajat pe fosta terasă, unde în curând se va găsi și un șemineu. Claudia îmi arată globurile cu Mickey Mouse, cumpărate de la Disney.

„Hainele nu mi le-am mai adus din America, dar globurile le-am adus. Erau oricum mai importante pentru mine, îmi spune ea amuzată și îmi arată globuri din anul în care s-a născut Noah.

De când locuiți aici?

Ne-am mutat aici acum trei ani, aproape de Crăciun. Eu pe 8 august m-am întors în țară și am cumpărat casa la o lună distanță. A fost totul „meant to be. Stăm aproape de Paradisul verde, acolo mă duc la sală, practic, în Paradis trăim. (Îi spun că tocmai mi-am găsit titlu pentru articol). Dar chiar este Paradisul nostru, pentru că aici mi-am găsit liniștea. Mă întreabă toată lumea dacă nu mă deranjează drumul până în oraș. Nu, nu mă deranjează, când mă întorc acasă ascult muzică, mă gândesc la ale mele, iar plusurile sunt mult mai multe decât minusurile. În LA ne-am obișnuit să conducem mult, pentru că sunt distanțele foarte mari și înainte să mă mut în LA niciodată nu m-aș fi gândit să locuiesc la Corbeanca, pentru că mi se părea la capătul lumii, la fel ca Snagovul. Eu, când am venit în țară, nu am venit cu gândul să mă întorc definitiv. Am venit în vacanță, însă s-au întâmplat lucruri imediat după ce m-am întors care mi-au dat de înțeles că nu prea mai are rost să mă întorc. Și la o lună de zile am cumpărat casa. Am mers, am văzut-o, am zis: asta este!Soră-mea s-a ocupat de amenajare, eu aveam grijă de copil. Suntem foarte fericite aici. Spațiul pe care îl are copilul și grădina sunt de neprețuit. E liniște, aer curat, lacul, pădurea, în bugetul acesta nu aveam cum să le găsesc pe toate în oraș. Cum ziceam, în Paradis merg la sală, la alergat, la locul de joacă, există o trattoria unde îi place lui Noah să mănânce pizza și merge și face pizza cu pizzerul. E așa, a big family. Ce vezi în filmele americane am găsit în Paradis, nu în America. În America e doar la Hollywood, ei știu să pună în filme familia americană, bradul și șosetele, în realitate ele nu există. Cel puțin eu nu m-am adaptat niciodată acolo. Oamenii sunt niște cutii goale, umblătoare, fiecare stă singur în casa lui, cu câinele lui, muncesc foarte mult, e o realitate foarte tristă. Este sărăcie foarte mare, în Bel Air sunt mansion-uri de zeci de milioane și un pic mai jos e hood-ul, unde oamenii nu au ce să mănânce, au câte trei joburi ca să supraviețuiască, să își plătească o chirie cu câte trei „room mates. Americanii la 80 de ani trăiesc cu „room mates în casă, cu chirie. Dar asta e experiența mea. Întradevăr, când mergi în vacanță, să cheltui bani, să te distrezi, e superb. Dar să trăiești efectiv și să îți câștigi existența, la nivelul nostru, din România, e mult mai greu. N-am trăit nici o dramă de ordin financiar, dar e ceea ce am văzut în jurul meu. Trăiam în Beverly Hills totuși, nu în hood și tot… Plus că nu știi, azi în intersecție, în Beverly Hills, pot să se împuște 15 și tu să te nimerești acolo. Și nu vorbim de atacuri teroriste. Unul se enervează că l-a înjurat altul din mașină și scoate pistolul. Deasupra noastră survolau elicoptere în fiecare noapte, în condițiile în care stăteam într-un loc în regulă. Eu nu m-am simțit în siguranță niciodată.

Citeşte continuarea în noul număr de decembrie al Revistei Viva!

Foto: Cristian Gugu

Alina Băisan

Urmărește-ne pe Google News