Superstiții de Sfântul Andrei, când fetele își află ursitul, însă ajunului sărbătorii, respectiv noaptea de 29 spre 30 noiembrie, i se mai spune „noaptea vrăjitoarelor”. Pe 30 noiembrie, credincioşii îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit „Cel dintâi chemat”, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă „viteaz” sau „bărbătesc”) apare pe 30 noiembrie în calendarele ortodox, romano-catolic, luteran şi anglican. În Scoţia, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.
Noaptea Sfântului Andrei, noaptea vrăjitoarelor
Noaptea Sfântului Andrei este marcată de unele obiceiuri, tradiţii, superstiţii de sorginte precreştină, vizând apariţia strigoilor, farmece şi ghicirea ursitului, dar şi protecţia oamenilor, a locuinţelor şi a animalelor.
În multe regiuni din Europa, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, precedând sărbătoarea zilei Sfântului Andrei, era considerată favorabilă pentru vrăji, farmece şi incantaţii pentru ghicirea ursitului unei fete de măritat sau de „legare” a unui viitor bărbat pentru o tânăra femeie.
În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului.
„Andrei cap de iarnă” (aşa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice şi cele benefice, dispărând hotarul dintre ele. Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo şi care, în această noapte, devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.
Iată de ce, în multe locuri, gospodinele atârnă cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele.
Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului (după ce, în prealabil, usturoiul a fost sfinţit la biserică şi păstrat la icoană).
Ca mijloace de protecţie faţă de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte – pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare – şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă.
'Noaptea de sfântul Andrei este un fel de noapte magică, când ca să se ţină în cumpănă răul se fac diferite gesturi care să protejeze. Unul din ele este faptul că se unge cu usturoi la ţâţâna uşii, la prag, la geamuri, peste tot pe unde în casă ar putea să intre răul. Chiar la grajduri se punea că nu cumva să intre vrăjitoarele, să intre răul.
Se spunea de asemenea că în ajun circulă strigoi, aceştia fiind suflete pedepsite care din cauza unei vieţi nepotrivite sau luată prin violenţă bântuie, şi atunci tot drept apărare se folosea usturoiul, copiilor li se făcea cruciuliţă cu usturoi pe mânuţă, li se făcea de mâncare cu usturoi, cam toate sunt în jurul acestei idei de luptă împotriva magicului negativ', spune Carmina Maior, muzeograf în cadrul Complexului Naţional Muzeal Astra din Sibiu.
Tradiții de Sfântul Andrei
De Sfântul Andrei, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafaţă de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.
În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat.
Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.
Cum poți să-ți afli ursitul de Sfântul Andrei
Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis, apelează la „făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, cărbuni încinşi şi incantaţii magice, sau, la miezul nopţii, se uită într-un pahar cu apă „neîncepută”, aşezat pe cenuşă, în care lasă să cadă o verighetă sfinţită, potrivit news.ro.
În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se aşază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.
De asemenea, fetele de măritat pregăteau pe 29 noiembrie o „turtucă de Andrei”, o turtă din făină de grâu foarte sărată, care era mâncată de tinerele femei înainte de culcare. Bărbatul care le astâmpără setea în vis urma să le ia în căsătorie, în următorul an.
În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci.
Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine.
Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.
Pe de altă parte, condiţiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacă afară este senin şi cald. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnă cu troiene mari.
Urmărește-ne pe 
