Viața bolnavilor de HIV nu este deloc ușoară, mai ales având în vedere modul în care societatea se raportează chiar și în zilele noastre la această infecție. O tânără în vârstă de 31 de ani povestește ce însemnă să trăiești cu un asemenea diagnostic în România.
Nu există zi în care gândurile să nu o năpădească, în care relaxarea să ia locul îngrijorării. Se gândește mereu cum va îmbătrâni și ce transformări se vor petrece în corpul ei din pricina tratamentului pe care îl urmează. Este adesea judecată de cei din jur, mai ales că mulți sunt cei care consideră că virusul se poate transmite prin sărut sau dacă mănâncă din aceeași farfurie cu persoana infectată. De fapt, HIV-ul se transmite prin întreținerea de relații intime neprotejate, prin obiecte contaminate cu sânge, în care o persoană se taie sau se înţeapă; de la rană la rană; sau la stomatolog, numai dacă instrumentarul nu e sterilizat corespunzător. În egală măsură, în cazul în care cineva devine nedetectabil grație tratamentului, virusul nu se mai transmite nici prin contact sexual. Este și cazul tinerei care își exprimă trăirile cum știe mai bine.
Tânăra susține că, uneori, îi este mai frica de judecata oamenilor, decât de moarte: „Teama de a fi judecată de alţii e mai mare decât teama de moarte. Ne hrănim cu vorbele bune ale celorlalţi şi ne pun la pământ vorbele rele.
Într-adevăr, tratamentul o ajută să ducă o viață normală, numai că sistemul imunitar este extrem de slăbit: „Dacă se refuză tratamentul, sistemul imunitar o să cedeze, va fi vulnerabil la infecţii şi se ajunge în ultimul stadiu, la SIDA, mai spune ea, potrivit adevarul.ro.
Femeia lucrează în prezent la un ONG unde ascultă poveștile celor aflați în aceeași situație ca ea și încearcă să îi consilieze: „Cel mai greu e să-i spui cuiva că testul e pozitiv. Atunci, retrăiesc ce mi s-a întâmplat mie. Dar asta mă ajută să fiu bună în ceea ce fac şi să-i zic aşa cum aş fi vrut eu să aud: «Avem un rezultat pozitiv, dar uite ce ai de făcut», nu: «Ai un rezultat pozitiv, îmi pare rău».
Ea face tot posibilul să îi liniștească și să le spună că atât timp cât respectă cu sfințenie tratamentul, pot avea în continuare o viață normală: „Dacă au nevoie, mai pot veni pentru consiliere. Niciodată nu le dezvălui statusul meu, nu asta îi face mai puternici.
Tânăra: „Cred că HIV are o parte pozitivă în viaţa mea, oricât de paradoxal sună”
Tânăra, asemenea altor persoane diagnosticate cu HIV, se duce să-și ia tratamenul de la unul dintre de la unul dintre cele două spitale de boli infecţioase din Capitală Institutul „Matei Balş şi Spitalul Clinic „Victor Babeş. Din fericire, ia pastilele gratuit, fiind asigurată medical prin Programul Naţional HIV/ SIDA: „Ar fi costisitor dacă ar trebui cumpărat, vreo 10.000 de lei pe lună. Ştiu oameni care nu l-au mai găsit şi au trebuit să se descurce altfel: prin ONG-uri sau prin cineva care reuşise să-şi facă un stoc. Schemele (n.r. – numărul şi tipul de pastile) nu durează la nesfârşit, nu poţi face schimbări şi permutări
Oricât de greu de crezut ar fi, fata vede și o parte bună în toată această poveste. Susține că este mai empatică și că experiențele trăite până acum i-au „deschis ochii şi mintea. „Mai am multe de învăţat, dar cred că HIV are o parte pozitivă în viaţa mea, oricât de paradoxal sună.
Cum a aflat că are HIV: „E o perioadă pe care am cam vrut s-o şterg din memorie
Ea a povestit și modul crunt în care a aflat diagnosticul care i-a schimbat tot cursul vieții. A aflat în adolescență și nici până în ziua de astăzi nu știe cum s-a infectat. A făcut pneumonie pe când era la liceu, apoi a fost consultată în repetate rânduri până a ajuns la diagnosticul de tuberculoză, însă tratamentul nu își făcea efectul: „E o perioadă pe care am cam vrut s-o şterg din memorie. Erau bunica şi mama la capul patului şi medicul sau o asistentă le-a spus că mai am de trăit trei săptămâni. Am auzit şi eu, credeau că dorm, probabil. M-am speriat'.
A aflat diagnosticul final abia după ce persoanelor cu TBC, printre care se număra și ea, li s-a făcut un test HIV: „După rezultatul final, ţin minte că m-a chemat o domnişoară psiholog, care m-a luat de mână şi mi-a spus: «Ai SIDA». M-a înfuriat reacţia ei, a unui om care poate era la început de drum în meserie. Cu intenţia de a mă linişti, mi-a spus: «Înţeleg prin ce treci». Atunci am fost şi mai furioasă. Mă gândeam: «Da, sigur, ai 17 ani, eşti virgină şi tocmai ai aflat că ai SIDA». M-a durut că a sunat-o pe mama şi i-a spus la telefon: «Fiica dumneavoastră are SIDA». Încă mă mai doare să-mi amintesc.
Sursa foto: pixabay.com
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
