De Anul Nou sunt legate multe obiceiuri, tradiții și urături românești, care s-au păstrat din moși strămoși. Dacă la oraș s-au mai pierdut din ele, la sate oamenii încă se mai bucură de tradiții și au grijă ca obiceiurile de Revelion să fie date mai departe urmașilor.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Personificare a Soarelui, Anul este numit An Vechi înainte de miezul nopții de Revelion și An Nou după miezul nopții. Divinitatea Anului se naște, crește, îmbătrânește și moare împreună cu timpul calendaristic pentru a renaște după 365 de zile, respectiv 366 de zile în anii bisecți.
Obiceiuri de Anul Nou: Mascații
În satele românești, cete de flăcăi se pregătesc pentru ”urat”, respectând datinile și obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, își fac apariția ”mascații”. În satele bucovinene se obișnuiește ca mascații să umble în ceată, care reunește personaje mascate: ursul, capra, căiuții, cerbii, urâții, frumoșii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmițează, iar grupurile rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou își intră în drepturi.
Obiceiuri de Anul Nou: Capra
Umblatul cu Capra ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ”brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Capra se alcătuiește dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea.
Obiceiuri de Anul Nou: Ursul
Obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un ”Ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ”puiului de urs”).
În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.
Obiceiuri de Anul Nou: urăturile și biciuirile
De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă colindatul și cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani. Cocoțați pe dealuri, movile, copaci sau acoperișuri, flăcăii din sat ”biciuiesc” prin versuri fetele bătrâne, flăcăii tomnatici, femeile care fac farmece și descântece, leneșii, hoții sau bețivii.
Acest dialog este așteptat de întreaga comunitate, încheindu-se cu formula ”Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”. Pentru curățarea relelor și alungarea spiritelor rele, obiceiul este însoțit de aprinderea focurilor, precizează ”Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997, citat de Agerpres.
Citește și:
Ce nu e bine să faci de Anul Nou. Ferește-te de ghinioane
Superstiții pentru Revelion. Ce trebuie să faci de Anul Nou pentru noroc, bani și dragoste
Ce se mănâncă în Noaptea de Revelion. Idei de meniu pentru noaptea de Anul Nou
Obiceiuri de Anul Nou: Plugușorul
În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați merg cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe.
Plugușorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, Plugușorul este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.
Obiceiuri de Anul Nou: Sorcova
Umblatul cu Sorcova reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ”surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării sorcovei.
Urături de Anul Nou – versuri pentru Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Peste vară, primavară,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
Urătură de Anul Nou – versuri pentru Plugușor cu patru boi
Aho, aho, ho-ho,
Mâine anul se-noiește
Plugușorul se pornește
Și începe a brăzda,
Pe la case a ura.
Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug,
Pentru brazda de sub plug.
Doamne binecuvantează,
Casa care o urează
Plugușor cu patru boi,
Plugușor mânat de noi.
Sus pe cer că strălucește,
O stea mare ce vestește
Că se curma de acum
Al nevoilor greu drum;
Asta-i steaua românească
A unirii
Și-a-nfrățirii,
Stea de viață, stea de spor,
Stea de bine-n viitor.
Fă-o, Doamne, să lucească
Steaua noastră romanească
Și să stea tot între noi,
Să nu mai avem nevoi.
Anul Nou ne-aduce nouă,
Timp mai bun și viață nouă;
Anul Nou o sa ne fie,
Început de veselie.
Mari pe mici n-or prigoni,
Mici pe mari nu vor ravni,
În frăție și dreptate
Au să fie legi lucrate.
Noi cu ei mâna vom da
Și-ntr-o horă vom juca.
Dumnezeu care ne-ascultă,
Ne întinde hrană multă,
Și pământul ce-om avea
Grâu de aur ne va da.
Mânați, măi!
Hai, hai!
Urmărește-ne pe 
