Pe 11 septembrie se împlinesc 21 de ani de la atacurile din 2001. 19 militanți asociați cu gruparea extremistă islamică al-Qaeda au lovit împotriva unor ținte din Statele Unite provocând cea mai mare tragedie pe teritoriul american din istoria SUA. Atacurile împotriva orașelor New York și Washington, D.C., au provocat numeroase victime și distrugeri și au declanșat un efort uriaș al SUA de combatere a terorismului.
21 de ani de la atacurile din 11 septembrie 2001
Aproximativ 2.750 de persoane au fost ucise la New York, 184 la Pentagon și 40 în Pennsylvania (unde unul dintre avioanele deturnate s-a prăbușit după ce pasagerii au încercat să reia avionul); toți cei 19 teroriști au murit. Departamentele de poliție și de pompieri din New York au fost deosebit de afectate: sute de persoane s-au grăbit să ajungă la locul atacurilor, iar peste 400 de polițiști și pompieri au fost uciși.
Pregătirile organizației teroriste
Atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost precipitate în mare parte pentru că Osama bin Laden, liderul organizației islamice militante al-Qaeda, avea convingeri naive despre Statele Unite în perioada premergătoare atacurilor.
Abu Walid al-Masri, un egiptean care a fost un asociat al lui bin Laden în Afganistan în anii ’80 și ’90, a explicat că, în anii de dinaintea atacurilor, bin Laden a devenit din ce în ce mai convins că America era slabă.
Bin Laden credea că Statele Unite sunt un „tigru de hârtie”, o convingere modelată nu doar de plecarea Americii din Liban în urma bombardării cazărmii marine, ci și de retragerea forțelor americane din Somalia în 1993, în urma morții a 18 militari americani la Mogadishu, și de retragerea americanilor din Vietnam în anii 1970.
Khalid Sheikh Mohammed
Principalul planificator operațional al atacurilor de la 11 septembrie a fost Khalid Sheikh Mohammed (adesea denumit simplu „KSM” în raportul ulterior al Comisiei 9/11 și în mass-media), care și-a petrecut tinerețea în Kuweit.
Khalid Sheikh Mohammed a devenit activ în Frăția Musulmană, la care s-a alăturat la vârsta de 16 ani, iar apoi a plecat în Statele Unite pentru a urma o facultate, obținând o diplomă de la North Carolina Agricultural and Technical State University în 1986. Ulterior, a călătorit în Pakistan și apoi în Afganistan pentru a face jihad împotriva Uniunii Sovietice, care lansase o invazie împotriva Afganistanului în 1979.
Potrivit lui Yosri Fouda, un jurnalist de la canalul de televiziune prin cablu în limba arabă Al Jazeera, care l-a intervievat în 2002, Khalid Sheikh Mohammed a plănuit să arunce în aer câteva zeci de avioane americane în Asia la mijlocul anilor 1990, un complot (cunoscut sub numele de „Bojinka”) care a eșuat, „dar visul lui Khalid Sheikh Mohammed nu a dispărut niciodată.
Întâlnirea cu bin Laden
În 1996, Khalid Sheikh Mohammed l-a întâlnit pe bin Laden în Tora Bora, Afganistan. Comisia 9-11 (oficial Comisia Națională privind atacurile teroriste asupra Statelor Unite), înființată în 2002 de președintele George W. Bush și de Congresul american pentru a investiga atacurile din 2001, a explicat că atunci Khalid Sheikh Mohammed „a prezentat o propunere pentru o operațiune care ar implica antrenarea de piloți care să prăbușească avioane în clădiri din Statele Unite”.
Khalid Sheikh Mohammed a imaginat inovația tactică de a folosi avioane deturnate pentru a ataca Statele Unite, al-Qaeda a furnizat personalul, banii și sprijinul logistic pentru a executa operațiunea, iar bin Laden a integrat atacurile asupra New York-ului și Washington-ului într-un cadru strategic mai larg de a ataca „inamicul îndepărtat” – Statele Unite – pentru a aduce o schimbare de regim în Orientul Mijlociu.
Complotul de la 11 septembrie a demonstrat că al-Qaeda era o organizație cu o arie de acțiune globală. Complotul s-a desfășurat pe tot globul, cu întâlniri de planificare în Malaezia, agenți care au luat lecții de zbor în Statele Unite, coordonare de către liderii complotului cu sediul în Hamburg, Germania, transferuri de bani din Dubai și recrutarea de agenți sinucigași din țări din Orientul Mijlociu – toate activități care au fost în cele din urmă supravegheate de liderii al-Qaeda din Afganistan.
Patru dintre principalii piloți și planificatori ai „celulei din Hamburg” care urmau să preia controlul operațional al atacurilor de la 11 septembrie, printre care se numără și deturnătorul principal Mohammed Atta, au avut o întâlnire întâmplătoare într-un tren din Germania, în 1999, cu un militant islamist care a început o conversație cu ei despre lupta pentru jihad în Republica rusă Cecenia.
Militantul a pus celula din Hamburg în legătură cu un agent al-Qaeda care trăia în Germania și care le-a explicat că era dificil să ajungă în Cecenia în acea perioadă, deoarece mulți călători erau reținuți în Georgia. El le-a recomandat să meargă în schimb în Afganistan.
Trei dintre cei patru complotiști care aveau să piloteze avioanele deturnate la 11 septembrie și unul dintre principalii planificatori, Ramzi Binalshibh, au devenit mai radicali în timp ce locuiau la Hamburg. O combinație de discriminare percepută sau reală, înstrăinare și dorul de casă pare să-i fi îndreptat pe toți într-o direcție mai militantă.
Comunicarea
Izolându-se tot mai mult de lumea exterioară, aceștia s-au radicalizat treptat unul pe celălalt și, în cele din urmă, prietenii au decis să lupte în jihadul global al lui bin Laden, plecând în Afganistan în 1999 în căutarea Al-Qaeda.
Atta și ceilalți membri ai grupului din Hamburg au ajuns în Afganistan în 1999, chiar în momentul în care complotul de la 11 septembrie începea să prindă contur. Bin Laden și comandantul său militar Muhammad Atef și-au dat seama că Atta și colegii săi jihadiști cu educație occidentală erau mult mai potriviți pentru a conduce atacurile de la Washington și New York decât oamenii pe care îi recrutaseră deja, ceea ce l-a determinat pe bin Laden să îl numească pe Atta în fruntea operațiunii.
De-a lungul șederii sale în Statele Unite, Atta l-a ținut pe Binalshibh la curent cu evoluția complotului prin e-mail. Pentru a-și ascunde activitățile, Atta a scris mesajele ca și cum i-ar fi scris prietenei sale „Jenny”, folosind un cod inofensiv pentru a-l informa pe Binalshibh că pregătirea lor pentru atacuri erau aproape finalizate.
Atta a scris într-un mesaj: „Primul semestru începe în trei săptămâni… Nouăsprezece certificate pentru învățământul privat și patru examene”. Cele 19 „certificate” la care se face referire erau coduri care îi identificau pe cei 19 pirați ai aerului din Al-Qaeda, în timp ce cele patru „examene” identificau țintele atacurilor.
În dimineața zilei de 29 august 2001, Atta l-a sunat pe Binalshibh și i-a spus că are o ghicitoare pe care încearcă să o rezolve: „Două bețe, o liniuță și o prăjitură cu un băț în jos – ce este?” După ce s-a gândit la întrebare, Binalshibh și-a dat seama că Atta îi spunea că atacurile vor avea loc peste două săptămâni – cele două bețe fiind numărul 11 și tortul cu un băț în jos un 9.
Punând cap la cap, asta însemna că atacurile vor avea loc pe 11-9, sau 11 septembrie (în majoritatea țărilor, ziua precede luna în datele numerice, dar în Statele Unite luna precede ziua; prin urmare, în Statele Unite a fost 9-11).
La 5 septembrie, Binalshibh a părăsit Germania pentru Pakistan. Odată ajuns acolo, a trimis un mesager în Afganistan pentru a-l informa pe bin Laden atât despre ziua atacului, cât și despre amploarea acestuia.
Atacurile din 11 septembrie 2001
La 11 septembrie 2001, grupuri de atacatori au urcat la bordul a patru avioane interne pe trei aeroporturi de pe Coasta de Est și, la scurt timp după decolare, au pus în stare de ebrietate echipajele, dintre care unele au fost înjunghiate cu cuțitele pe care le aveau ascunse.
Deturnătorii au preluat apoi controlul aeronavelor, toate de mari dimensiuni și cu destinația Coasta de Vest, cu încărcătură completă de combustibil. La ora 8:46 AM, primul avion, zborul 11 al American Airlines, care venea din Boston, a fost pilotat spre turnul nordic al World Trade Center din New York City.
Majoritatea observatorilor au considerat inițial că a fost vorba de un accident în care a fost implicat un avion de navetiști de mici dimensiuni. Al doilea avion, zborul 175 al United Airlines, de asemenea din Boston, a lovit turnul de sud 17 minute mai târziu. În acest moment, nu mai exista nicio îndoială că Statele Unite erau atacate. Fiecare structură a fost grav avariată de impact și a izbucnit în flăcări.
Angajații de la birouri care erau prinși deasupra punctelor de impact au sărit în unele cazuri la moarte, mai degrabă decât să înfrunte infernul care făcea ravagii în interiorul turnurilor.
Kate Middleton, ținta ISIS! Gruparea teroristă intenționează să-i otrăvească mâncarea
Cel de-al treilea avion, zborul 77 al American Airlines, care a decolat de pe aeroportul Dulles de lângă Washington, D.C., a lovit partea de sud-vest a Pentagonului (chiar în afara orașului) la ora 9:37 AM, declanșând un incendiu în acea secțiune a structurii.
Câteva minute mai târziu, Autoritatea Federală a Aviației a ordonat oprirea la sol la nivel național, iar în următoarea oră (la 10:03 AM), al patrulea avion, zborul 93 al United Airlines de la Newark, New Jersey, s-a prăbușit lângă Shanksville, în zona rurală din Pennsylvania, după ce pasagerii săi – informați despre evenimente prin intermediul telefonului mobil – au încercat să își învingă atacatorii.
La ora 9:59 AM, turnul sudic al World Trade Center, puternic avariat, s-a prăbușit, iar turnul nordic a căzut 29 de minute mai târziu. Nori de fum și resturi au umplut rapid străzile din Lower Manhattan. Angajații din birouri și locuitorii au fugit panicați în timp ce încercau să depășească norii de moloz. O serie de alte clădiri adiacente turnurilor gemene au fost grav avariate, iar câteva dintre ele au căzut ulterior. Incendiile de la World Trade Center au ars timp de mai bine de trei luni.
Atacurile din 11 septembrie: operațiune de salvare
Operațiunile de salvare au început aproape imediat, în timp ce țara și lumea întreagă încercau să se confrunte cu imensitatea pierderilor. Aproape 3.000 de oameni au murit: aproximativ 2.750 de persoane în New York, 184 la Pentagon și 40 în Pennsylvania; toți cei 19 teroriști au murit, de asemenea. În total, în New York au fost incluși peste 400 de ofițeri de poliție și pompieri, care și-au pierdut viața după ce s-au grăbit să ajungă la fața locului și în turnuri.
Sting – Concert-eveniment la Bataclan, la un an de la atacul terorist
În dimineața zilei de 11 septembrie, președintele Bush vizitase o clasă de clasa a doua din Sarasota, Florida, când a fost informat că un avion a intrat în World Trade Center. Puțin mai târziu, Andrew Card, șeful său de cabinet, i-a șoptit președintelui la urechea dreaptă: „Un al doilea avion a lovit al doilea turn. America este atacată”.
Pentru a-l ține pe președinte departe de pericol, Bush a traversat ulterior țara cu Air Force One, aterizând la Washington, D.C., în seara atacurilor. La ora 20:30, Bush s-a adresat națiunii din Biroul Oval, într-un discurs care a prezentat o doctrină cheie a viitoarei politici externe a administrației sale:
„Nu vom face nicio distincție între teroriștii care au comis aceste acte și cei care îi adăpostesc”.
George W. Bush la World Trade Center
Pe 14 septembrie, Bush a vizitat „Ground Zero”, grămada fumegândă de dărâmături a ceea ce a rămas din World Trade Center și din miile de oameni care au pierit acolo. Stând deasupra unei mașini de pompieri distruse, Bush a luat un megafon pentru a se adresa salvatorilor care lucrau cu febrilitate pentru a găsi supraviețuitori.
Când unul dintre muncitori a spus că nu aude ce spune președintele, Bush a făcut una dintre cele mai memorabile remarci ale președinției sale:
Eu vă aud. Restul lumii vă aude. Iar oamenii care au dărâmat aceste clădiri vor auzi de la noi toți în curând.
Răspunsul energic al lui Bush la atacuri a dus ratingul său în sondaje de la 55 la sută favorabil înainte de 11 septembrie la 90 la sută în zilele următoare, cel mai mare înregistrat vreodată pentru un președinte.
Urmările
Suferința emoțională provocată de atentate – în special de prăbușirea turnurilor gemene, cel mai vizibil punct de reper al orașului New York – a fost copleșitoare.
Spre deosebire de locul relativ izolat al atacului de la Pearl Harbor din 1941, cu care evenimentele din 11 septembrie au fost comparate în scurt timp, World Trade Center se afla în inima unuia dintre cele mai mari orașe din lume.
Sute de mii de oameni au fost martori direcți ai atacurilor (mulți curioși au fotografiat evenimentele sau le-au înregistrat cu camere video), iar milioane de oameni au urmărit tragedia în direct la televizor.
În zilele care au urmat după 11 septembrie, imaginile cu atacurile au fost reluate de nenumărate ori în mass-media, la fel ca și scenele cu mulțimea de oameni, loviți de durere, care se adunau la „Ground Zero” – așa cum a ajuns să fie cunoscut locul unde se aflau odată turnurile – unii cu fotografii ale celor dragi dispăruți, căutând un indiciu despre soarta lor.
În plus, piețele mondiale au fost puternic zguduite. Turnurile se aflau în centrul districtului financiar al New York-ului, iar pagubele suferite de infrastructura din Lower Manhattan, combinate cu temerile legate de panica de pe piața bursieră, au ținut piețele din New York închise timp de patru zile de tranzacționare.
Ulterior, piețele au suferit pierderi record. Atacurile au blocat, de asemenea, zeci de mii de persoane pe întreg teritoriul Statelor Unite, întrucât spațiul aerian american a rămas închis pentru aviația comercială până la 13 septembrie, iar serviciile normale, cu măsuri de securitate mai rigide, nu au fost reluate timp de mai multe zile.
După atacurile de la 11 septembrie, țările aliate cu Statele Unite s-au raliat la sprijinul acesteia, poate cel mai bine simbolizat de titlul ziarului francez Le Monde: „Acum suntem cu toții americani”.
Chiar și în Iran, mii de oameni s-au adunat în capitala Tehrān pentru o veghe cu lumânări.
Dovezile adunate de Statele Unite au convins în scurt timp majoritatea guvernelor că grupul militant islamic al-Qaeda a fost responsabil pentru atacuri. Grupul fusese implicat în atacuri teroriste anterioare împotriva americanilor, iar bin Laden făcuse numeroase declarații antiamericane. Al-Qaeda își avea sediul în Afganistan și stabilise o relație strânsă cu miliția talibană aflată la putere în această țară, care a refuzat ulterior cererile SUA de extrădare a lui bin Laden și de încetare a activității Al-Qaeda în această țară.
Pentru prima dată în istoria sa, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a invocat articolul 5, care permite membrilor săi să răspundă colectiv în legitimă apărare, iar la 7 octombrie SUA și forțele militare aliate au lansat un atac împotriva Afganistanului (a se vedea Războiul din Afganistan).
În decurs de câteva luni, mii de militanți au fost uciși sau capturați, iar liderii talibani și al-Qaeda au fost împinși să se ascundă. În plus, guvernul american a depus eforturi mari pentru a depista alți agenți și simpatizanți ai al-Qaeda din întreaga lume și a făcut din combaterea terorismului punctul central al politicii externe a SUA.
Între timp, măsurile de securitate în Statele Unite au fost înăsprite considerabil în locuri precum aeroporturile, clădirile guvernamentale și sălile de sport. Pentru a contribui la facilitarea răspunsului intern, Congresul a adoptat rapid USA PATRIOT Act (Legea privind Unirea și întărirea Americii prin furnizarea de instrumente adecvate necesare pentru interceptarea și obstrucționarea terorismului din 2001), care a extins semnificativ, dar temporar, puterile de percheziție și supraveghere ale Biroului Federal de Investigații (FBI) și ale altor agenții de aplicare a legii. În plus, a fost înființat un Departament pentru Securitate Internă la nivel de cabinet.
De ce nu ai voie cu lichide în avion
Vidul fizic și simbolic lăsat de distrugerea Turnurilor Gemene a fost umplut la 3 noiembrie 2014, odată cu inaugurarea One World Trade Center, un zgârie-nori de 541,3 metri, care a devenit instantaneu un nou punct de reper dramatic pe orizontul Manhattanului. Adiacente la One World Trade Center se află Memorialul și Muzeul Național 11 septembrie (finalizate în 2011 și, respectiv, 2014).
Sursa foto: Shutterstock.com
Urmărește-ne pe 
