Dorel Vișan este actor, a fost director al Teatrului „Lucian Blaga' din Cluj, dar și un apreciat poet. A interpretat peste 40 de roluri în teatru, în cea mai variată gamă, de la Molière la Shakespeare, de la Marivaux la Büchner, iar în film a avut peste 50 de roluri în producții românești și internaționale.
Marele actor s-a născut pe 25 iunie 1937, la Tăușeni, județul Cluj. Între anii 1950–1955, a urmat cursurile Școlii Pedagogice de Băieţi din Cluj-Napoca, iar în perioada 1956–1960 a fost profesor de educație fizică la Școala elementară din Surduc.
În anul 1965, Dorel Vișan a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică 'I. L. Caragiale' din București, la clasa coordonată de profesorul George Dem. Loghin, lectorul Dem Rădulescu și asistenta Adriana Piteșteanu.
După aboslvire, a devenit actor al Teatrului Național „Lucian Blaga' din Cluj-Napoca, unde a activat până la pensionarea sa, în anul 2000. A fost director general al instituţiei între anii 1993–2000. În anul 2004, Dorel Vişan a devenit Doctor în arte, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale' din București.
Acum în vârstă de 84 de ani, marele actor s-a retras din viața publică.
La teatrul din Cluj a desfășurat o importantă activitate teatrală. În teatru s-a afirmat mai ales ca actor de comedie, printr-un umor sănătos și savuros, parodic, neignorând, însă, registrul dramatic.
Dintre marile sale roluri teatrale, se disting mai ales: Iunius Brutus din „Corolian' de W. Shakespeare, Vanea din „Unchiul Vanea' de A. P. Cehov, Bottom din „Visul unei nopţi de vară' de W. Shakespeare, Arlechino din „Jocul dragostei și al întâmplării' de Marivaux, Sir Toby Belch din „A douăsprezecea noapte' de W.Shakespeare, Președintele din „Un om mușcat de oaie' de Vasile Rebreanu, Ciubăr vodă din „Despot Vodă' de V. Alecsandri, Efimița din „Conu Leonida față cu reacțiunea' de I.L. Caragiale, Woyzeck din „Woyzeck' de G. Buchner, Tartuffe din „Tartuffe' de Moliere, Miroiu din „Ultima oră' de Mihail Sebastian, Domenico din „Divorţ în stil italian' de Eduardo de Filippo, Cetlicka din „Transfer de personalitate' de D. Solomon, Nae din „Prostia e nemuritoare' de I.L. Caragiale, Urgentino din „Scene dintr-o execuţie' de Howard Barker. Ultimul său rol din teatru a fost jucat în anul 2000.
În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia, urmând alte peste 60 de roluri, unele dintre acestea memorabile, rod al colaborării cu regizori importanți printre care: Geo Saizescu, Stere Gulea, Nicolae Corjos, Nicolae Mărgineanu, Sergiu Nicolaescu, Radu Gabrea, Mircea Danieliuc, Marius Th. Barna, Șerban Marinescu.
În anul 1978 actorul a fost magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Conform Wikipedia, cotidianul The New York Times îl elogia astfel: „Dorel Vișan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute”.
După ce în anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul Moromeții, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestația din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. Presa franceză și criticii de film l-au elogiat, considerându-l genial.
Dorel Vişan a făcut roluri memorabile și în 'Tănase Scatiu' (1976), 'Mânia' (1977), 'Iarba verde de acasă' (1977), 'Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu' (1979), 'Bietul Ioanide' (1979), 'Rug și flacără' (1980), 'Mireasa din tren' (1980), 'Domnișoara Aurica' (1985), 'Declarație de dragoste' (1985), 'Pădureanca' (1987), 'Moromeții' (1987), 'Balanța' (1992), 'Vulpe — vânător' (1993), 'Cel mai iubit dintre pământeni' (1993), 'Torniamo a casa' (1999), 'Zapping' (2000), 'Manipularea' (2000), 'Occident' (2002), 'Noro' (2002), 'Magnatul' (2004), 'Sindromul Timișoara – Manipularea' (2004), 'Dallas Pashamende' (2005), 'Sistemul nervos' (2005), 'Ticăloșii' (2007), 'Gala' (2007), 'Inimă de țigan' (2007), 'The Dot Man' (2007), 'Dincolo de America' (2008), „Doar cu buletinul la Paris' (2015).
A avut şi o carieră didactică deosebită, fiind profesor la Universitatea 'Babeș-Bolyai', a predat cursuri de regie la Conservatorul „Gh.Dima' din Cluj-Napoca și de actorie la Universitatea din Oradea.
Dorel Vişan s-a remarcat, de asemenea, şi prin colaborarea cu Teatrul Naţional Radiofonic.
O altă pasiune a sa este poezia – fiind şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj – Dorel Vişan fiind autorul a mai multe volume de poezie. În anul 1995 a avut loc debutul său literar cu poezii, în revista „Steaua', apoi au urmat apariţiile sale editoriale 'De vorbă cu Domnul' (1997), 'Voi veni cu fluxul' (1998), 'Vremea cireşelor amare' (1998), 'Păcate' (1999), 'Psalmi' (2003; 'Salmos', traducere în limba spaniolă de Christian Tămaș, 2012, 'Psaumes', traducere în limba franceză de Christian Tămaș, 2013).
De asemenea, numele său a fost inclus în antologiile 'Poeți clujeni contemporani' (1997) și 'Un pahar cu lumină. Poeți contemporani clujeni' (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005).
În anul 2008, a apărut cartea „Căutător de destine: Puşa Roth în dialog cu Dorel Vişan', în care îl descoperim pe artist.
De-a lungul carierei, Dorel Vișan a primit mai multe distincții, dintre care amintim:
La 30 mai 2002, Dorel Vișan a fost decorat de Președinția României cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, 'pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care a dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc'.
Dorel Vișan s-a căsătorit la 30 decembrie 1964 cu Maria Vișan. Mariajul lor a durat timp de 29 ani, până la decesul acesteia, la 14 iulie 1993, iar împreună au trei copii. Atunci când pandemia a început, Dorel Vișan a decis să își schimbe radical viața. S-a mutat în satul Tăușeni, din comuna Bonțida, unde, de altfel, a și crescut.
Acum, după s-a retras din viața publică, își ocupă timpul cu treburile gospodărești. Câteodată participă la evenimentele care au legătură cu industria cinematografiei, așa cum a fost și cazul Galei UCIN.
„Nu m-am retras din lumina reflectoarelor, cât m-au împins. Nu se mai face ce se făcea odată… Am intrat într-o zonă specială, așa-zisă modernă, în care cultura, care este menită să desăvârșească omul, i-a dat omului cea mai cruntă lovitură.
Pentru că nu-l desăvârșește, îl face mai arogant, mai confuz, mai isteric și mai îndoctrinat. Acestea sunt motivele care m-au determinat să mă retrag’, explică maestrul pentru Cancan.
