Facultatea de Limbi straine, sectia Araba-Engleza
Despre…
Se considera a fi „un pacatos cu umor. Este plina de superstitii, iubeste disciplina, comunicarea, dar… nu despre sine. Viata personala a ramas multa vreme o necunoscuta, iesind la iveala cu greu, o relatie frumoasa de 8 ani cu Mihai si aparitia unei fetite, in varsta de aproape 3 ani, Maia. Lucreaza in televiziune de 12 ani, cu o pauza in aceasta vara, dupa 6 ani de Pro TV. Nu se simte confortabil cu celebritatea ei, de care incearca sa scape. Pare a fi un om sceptic, desi are sensibilitati surprinzatoare, multa vreme motorul dupa care a functionat fiind… disperarea!
A fost un copil singur la parinti, dar nu a simtit asta niciodata. Parintii, Ion si Elena, medic si profesoara, au adus-o pe lume in 1968, pe 2 iunie, sub semnul Gemenilor, in orasul Pitesti. A avut o copilarie frumoasa, deschisa spre lume, spre ceilalti, Teo aducandu-si aminte ca era lasata deseori de parintii ei sa doarma pe la prieteni. Avea numai cativa anisori cand isi aminteste ca ramanea peste noapte in casa vizitiului satului in care a copilarit – Dudesti, din judetul Braila, tatal a cinci copii, care-i erau ca fratii lui Teo. Cu alte cuvinte, nu a fost crescuta sub un clopot de sticla, ci lasata sa descopere lumea, sa judece singura ce e bine si ce e rau si, mai cu seama, sa inteleaga ce inseamna prietenia. Acest gen de interactiuni a dezinhibat-o pentru multa vreme, spune ea, si o credem, atata vreme cat, de pe micul ecran, ne-a demonstrat-o de nenumarate ori. S-a transformat intr-o adolescenta inteligenta, cu verb, atrasa catre lume. A vrut chiar sa intre in diplomatie, lucru destul de ingrat pe vremea aceea, inainte de teribilul ‘89, pentru ca presupunea angajarea la securitate sau macar colaborarea cu ea, lucru inadmisibil pentru tanara Teodora. Asa ca singura varianta a fost sa devina profesoara de engleza, pentru ca de meseria tatalui, medicina, s-a indepartat brusc, in urma unei intamplari… Intr-o buna zi, l-a insotit pe tatal ei, „medic de copii, cum spune Teo, intr-o contravizita. A vazut atunci un copil care striga sfasietor si caruia tatal lui Teo i-a facut o punctie lombara. Dupa consultatie, Teo l-a intrebat daca va muri, si doctorul i-a raspuns: „Daca are noroc, moare!, cuvinte spuse cu furie, dar si cu o oarecare detasare, care au facut-o sa creada ca si ea, peste 20-30 de ani, va fi la fel, daca va alege sa devina medic. Asa ca, speriata de-a dreptul, Teo n-a mai vrut in ruptul capului sa se gandeasca la medicina, lucru destul de grav pentru familie, mai cu seama ca parintii ei investisera foarte multi bani in meditatii. Perioada aceea nu a fost una tocmai lejera pentru Teo, tatal furios intreband-o la ce facultate vrea sa dea: la limbi straine a fost raspunsul. Asa ca s-a inscris, in ceasul al 12-lea la sectia Araba-Engleza, unde erau doar 300 de candidati (asta a fost vestea buna a examenului de admitere) si doar 7 locuri disponibile (desigur, asta fiind cea rea). Si, desi n-a fost creditata cu prea multa incredere, a luat examenul!