Audrey Hepburn

„Niciodata nu m-am gândit la mine ca la un model. Ceea ce e in mintea celor din jur nu e si in mintea mea. Eu doar imi fac meseria. In plus, mi se pare ca felul in care arat este la indemana oricarei femei.“ Dupa terminarea scolii, a inceput sa danseze in cluburi de noapte si sa lucreze ca model, iar din 1951 sa joace in filme. Majoritatea aparitiilor sunt roluri mici care ii asigurau un venit pentru a se putea intretine impreuna cu mama ei. Castigul material era principala motivatie. Primul sau rol mai important a fost cel al unei balerine in „The Secret People“. Din pacate, talentul si anii de truda in arta baletului nu au ajutat-o sa devina o balerina profesionista din cauza inaltimii de 1,70. Audrey era mult mai inalta decat cei mai multi balerini. Din anul 1953, Audrey Hepburn a devenit un adevarat simbol al timpului ei. Diferita de standardele agreate in epoca, la mare pret fiind frumuseti ca Marilyn Monroe si Elizabeth Taylor, a reusit sa devina un model pentru femeile din intreaga lume. E intrata in istorie serenada cantata de Marilyn Monroe de ziua presedintelui John F. Kennedy din anul 1962, insa aproape nimeni nu tine minte ca Audrey Hepburn este cea care i-a cantat aceluiasi presedinte acelasi „Happy Birthay, Mr. President“ un an mai tarziu, in 1963. Insa este evident ca Audrey Hepburn nu a fost o bomba sexy si nicidecum nu acesta a fost stilul pe care l-a cultivat. „Niciodata nu m-am gandit la mine ca la un model. Ceea ce e in mintea celor din jur nu e si in mintea mea. Eu doar imi fac meseria. |n plus, mi se pare ca felul in care arat este la indemana oricarei femei. Oricare dintre ele poate arata ca Audrey Hepburn: parul scurt, ciufulit, o pereche de ochelari mari si cateva rochii minuscule care lasa bratele descoperite.“ Orice novice isi poate da seama ca nu este vorba exclusiv despre aspectul fizic ori despre accesorii, ci despre un anumit tip de eleganta cultivata de generatii intregi, pe care Audrey Hepburn a afisat-o cu toata naturaletea si modestia omului care nu are nimic de demonstrat. E vorba doar de feminitate si stil. Anul 1953, este cel care i-a adus un Oscar pentru Cea mai buna actrita. Rolul din „Roman Holiday“, alaturi de Gregory Peck, este primul cu adevarat marcant. Cei doi s-au potrivit atat de bine in film, incat toti au crezut ca povestea de pe ecran s-a prelungit in viata reala. Cei doi au negat cu incapatanare orice zvon cu privire la vreo poveste romantioasa care sa-i implice. Cu toate astea, Audrey a tinut sa precizeze: „De fapt trebuie sa fii un pic indragostit de partenerul tau si viceversa. Daca intruchipezi dragostea, trebuie sa o si simti. Altfel nu se poate. Insa, odata incheiate filmarile, lucrul asta i-a sfarsit.“ Dupa „Roman Holiday“ a urmat „Sabrina“ alaturi de Humprey Bogart si William Holden cu care a avut o relatie. Audrey a sperat sa se marite si sa aiba copii cu el. S-au despartit cand a aflat ca acesta isi facuse vasectomie. Audrey nu era la prima despartire, desi cel mai mult isi dorea copii si o familie. La inceputul anilor ’50 fusese logodita cu tanarul James Hanson. Se intamplase sa se indragosteasca de el la prima vedere, asa ca n-a ezitat sa-si comande rochia de mireasa si sa fixeze data nuntii. In ultima clipa, a amanat totul dandu-si seama ca nu se poate achita onorabil de viata de familie. Cariera ei abia se contura. Rolurile si calatoriile ii ocupau cea mai mare parte a timpului. A daruit rochia unui cuplu sarac italian, care, culmea, o mai pastreaza si astazi. Patru ani mai tarziu de la aceasta intamplare, mai precis in 1954, Audrey filmeaza „Ondine“ alaturi de Mel Ferrer. Pentru rolul din acest film a fost premiata cu un Tony pentru Cea mai buna actrita, distinctie care a venit la doar 6 saptamani dupa Oscar, lucru care i-a cimentat reputatia de actrita talentata. In acelasi an, pe 25 septembrie, se marita cu Ferrer cu care va avea primul copil. Casatoria cu Ferrer a durat 14 ani, timp in care Audrey a pierdut mai multe sarcini. Dupa a treia sarcina pierduta a fost internata pentru cateva saptamani intr-un spital din cauza unei caderi nervoase. In ultimul an de casatorie, lucrurile nu mai mergeau asa de bine. Ferrer avea o iubita, iar Audrey o relatie cu chipesul actor Albert Finney, alaturi de care jucase in „Two for the Road“. Pe 5 decembrie 1968, cei doi hotarasc sa divorteze. Imediat dupa aceea, Audrey il cunoaste pe psihologul italian Andrea Dotti intr-o croaziera. Se indragosteste rapid. A sperat mereu sa aiba multi copii si ar fi fost capabila sa munceasca mai putin, ori chiar sa renunte la actorie pentru a fi sigura ca nu mai pierde nicio sarcina. Cei doi s-au casatorit pe 18 ianuarie 1969. Chiar daca Dotti a iubit-o foarte mult pe Audrey, asta nu l-a impiedicat sa aiba relatii cu femei mai tinere. Casnicia a durat 13 ani, luand sfarsit in 1982, cand Luca si Sean erau suficient de mari pentru a fi crescuti de o mama singura.Ultimul barbat din viata ei a fost un chipes actor olandez, Robert Wolders. S-au cunoscut printr-un prieten comun si nu le-a trebuit prea mult sa inceapa o poveste de dragoste. In 1989, dupa 9 ani petrecuti alaturi de el, Audrey a spus ca alaturi de Wolders a trait cea mai fericita perioada din viata ei. Intr-un interviu, a fost intrebata de ce nu s-au casatorit, iar ea a raspuns ca sunt casatoriti, dar nu formal, adaugand: „Mi-a luat mult sa ajung aici.“ In viata de actrita, a fost nevoita sa-si depaseasca mereu limitele. Audrey marturisea: „Mi s-a cerut sa joc ceea ce nu puteam sa joc. Mi s-a cerut sa cant in «Funny Face» atunci cand nu puteam canta si sa dansez cu Fred Astaire atunci cand nu eram in stare sa dansez si sa fac o multime de lucruri pentru care nu eram pregatita. Am incercat de fiecare data sa fac fata tuturor incercarilor prin care a trebuit sa trec.“ Adevarul este ca ceea ce a facut Audrey pentru marele ecran nu a depins de felul in care arata, de fata ei ori de accent, nici britanic, nici strain, si nici macar de talentul ei. A avut harul unei mari actrite si abilitatea magica de a construi o legatura de suflet cu spectatorii, pe care a reusit sa-i faca sa inteleaga cele mai adanci sentimente umane. Cu fiecare film, a demonstrat ca se poate mai mult, mai bine, iar rolurile ei sunt adevarate bijuterii care nu-si pierd din valoare odata cu trecerea timpului. Dimpotriva. Fie ca e vorba „Sabrina“, „Love in the Afternoon“ sau „Breakfast at Tiffany’s“, ele raman niste puncte de reper pentru cinematografia mondiala. Audrey Hepburn a fost un adevarat simbol al frumusetii, elegantei si al gesturilor simple, generoase, facute fara niciun fel de scop populist, ci doar de dragul oamenilor. „M-am nascut cu o mare nevoie de a primi afectiune, insa cu o si mai mare nevoie de a darui iubire“, declara intr-un interviu actrita cu sange albastru si cu un arbore genealogic impresionant. Deseori, numele ei este asimilat cu cel al lui Katharine Hepburn, lucru care se mai intampla chiar si-n ziua de azi. Cel care avea sa devina unul dintre cei mai buni prieteni, Hubert de Givenchy, se astepta chiar ca la intalnire sa apara Katharine Hepburn; fusese anuntat de secretara ca va veni „Miss Hepburn“. Cele doua nu au nicio legatura de sange. E vorba doar de o coincidenta de nume. Atitudinea princiara a lui Audrey a fost perfect completata de tinutele lui Givenchy, creator care pur si simplu a adorat-o. El povesteste: „Am avut doua privilegii in viata mea, sa-i cunosc pe Cristobal Balenciaga si pe Audrey Hepburn. De cate ori ma gandeam la ea, inspiratia venea indata.“ E clar ca a fost muza lui, iar Audrey, incepand cu filmul „Sabrina“, a imbracat pe ecran numai rochii semnate Hubert de Givenchy. Audrey marturisea: „Ador oamenii care ma fac sa rad. Sincer spun ca este lucrul care imi place cel mai tare – sa rad. Asta vindeca cele mai multe boli, iar starea de veselie e cel mai important lucru la o persoana.“ Ei bine, actrita care se bucura cel mai tare sa rada a ales spre sfarsitul vietii sa se inconjoare de suferinta, ce-i drept a altora. Din 1988, aparitiile actritei pe marele ecran devin sporadice. Este anul in care Audrey se hotaraste sa devina ambasador UNICEF, pentru a-i ajuta pe copiii din America Latina si Africa. Dupa ce in propria copilarie fusese victima a regimului nazist, i-a fost foarte usor sa-i inteleaga pe cei napastuiti: „Mi se rupe sufletul. Ma simt disperata. Pur si simplu nu suport ideea ca 2 milioane de oameni sunt in pericol de a muri de foame.“ Faptul ca vorbea cu usurinta franceza, italiana, engleza, olandeza si spaniola i-a usurat munca pentru UNICEF. Si-a pastrat aceasta pozitie de ambasador pana in 1993 cand a fost rapusa de un cancer la colon. A murit in orasul elvetian Tolchenaz. Alexandra Casiel, Foto: www.audreyhepburn.comImaginea Givenchy, cea mai delicata silueta din istoria cinematografiei, Breakfast at Tiffany’s sunt numai câteva repere din viata uneia dintre cele mai rafinate actrite, Audrey Hepburn. Nume si data nasterii Audrey Kathleen Hepburn-Ruston 4 mai 1929, Bruxelles, Belgia Studii Conservatorul din Arnhem, sectia Balet Despre... Este una dintre putinele actrite cu sange albastru. Tatal ei era un bancher prosper, John Victor Hepburn-Ruston, iar mama, Ella van Heemstra, baroneasa. A avut mai multe relatii, insa a fost casatorita de doua ori; cu fiecare dintre soti a avut cate un fiu, pe Sean H. Ferrer cu Mel Ferrer si pe Luca Dotti cu Andrea Dotti. Pentru primul ei rol important, din „Roman Holiday“, a luat premiul Oscar la categoria „Cea mai buna actrita“. Doar 6 luni mai tarziu, a primit un premiu Tony pentru rolul din piesa de teatru „Ondine“, la aceesi categorie. Pana in anul 1967, a mai fost nominalizata la Oscar de patru ori. Daca ar trebui sa-mi scriu autobiografia, as incepe asa: M-am nascut in Bruxelles, Belgia, pe 4 mai 1929... si am murit sase saptamani mai tarziu.“ E vorba despre atacul violent de tuse pe care l-a avut la varsta de sase saptamani, din cauza caruia i s-a oprit respiratia si aproape era sa-si piarda viata. Audrey Hepburn a fost singurul copil al lui John Victor Hepburn-Ruston, un bancher anglo-irlandez si al baronesei Ella van Heemstra, o aristocrata olandeza, descendenta a unei vechi familii nobiliare franceze, inrudita, de asemenea, cu regii Angliei. Audrey a fost singurul copil al parintilor, insa a avut doi frati vitregi, Alexander si Ian Quarles van Ufford, din prima casatorie a mamei ei cu un nobil olandez. Audrey si-a petrecut copilaria in Anglia si Olanda. Mama ei era foarte severa, in timp ce tatal ei avea o fire mai indulgenta, lucru care a facut-o sa se apropie mai degraba de el. Insa tatal ei a parasit familia cand Audrey era foarte mica. Mai tarziu, avea sa catalogheze acest eveniment drept cel mai traumatizant din viata ei. Multi ani dupa aceea, isi va regasi tatal in Dublin si il va intretine financiar pana la sfarsitul vietii, insa el niciodata nu va fi capabil sa joace cu adevarat rolul de tata. Dupa divortul parintilor, in 1935, Audrey a ramas cu mama in orasul Arnhem din Olanda. Este orasul pe care armata lui Hitler l-a luat cu asalt in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Probabil a fost cea mai dura perioada din viata viitoarei actrite. Multi oameni au murit de foame si de frig pe strazi. Locuintele localnicilor fusesera confiscate si o multime de oameni umblau dezorientati pe strazi. |n plus, Arnhem a fost devastat in timpul raidurilor naziste. Legenda spune ca din cauza foametei a fost nevoita sa se hraneasca cu bulbi de lalea. Se pare totusi ca ar fi o exagerare, cert este ca Audrey a suferit de malnutritie, de o depresie crunta si de o multime de alte afectiuni precum anemie severa. Nici una dintre aceste tragedii nu a impiedicat-o pe Audrey, pe atunci doar un copil, sa colaboreze cu fortele secrete olandeze, oferind spectacole de balet pentru a colecta donatii antinaziste. De asemenea, nu a ezitat sa lucreze ca infirmiera voluntara. Ca urmare a acestor responsabilitati si greutati pe care le-a infruntat de mica, la maturitate, a spus: „Daca un copil are strictul necesar asigurat nu are niciun motiv sa nu fie fericit. In ciuda greutatilor pe care le-am trait, imi amintesc ca ne si distram foarte tare. Doar nu credeti ca am zacut 5 ani plangand.“ Dupa terminarea razboiului, cand Audrey avea 16 ani, s-a mutat impreuna cu mama ei la Londra unde a continuat studiile la o scoala de balet particulara..