Andy Warhol - Ciudatul care a vrajit lumea | VIVA! biografii | Viva.ro

Unul dintre starurile carora Warhol le-a facut portretul in stil pop art a fost Michael Jackson. Portretul a fost realizat in perioada succesului nebun al albumului „Thriller“, in 1984, si a fost scos la licitatie imediat dupa moartea megastarului, suma de pornire fiind de 800 de milioane de dolari. Arta pe intelesul tuturor Dupa 1960, Andy a inceput sa utilizeze tehnici precum serigrafia sau tiparul fotomecanic. Mergand pe ideea ca arta trebuie sa fie accesibila, Warhol a ridicat cutiile de supa Campbell si sticlele de Coca-Cola la rang de capodopere pop art. De altfel, artistul dezvoltase o intreaga filosofie despre celebrul brand de racoritoare, simbol absolut al culturii de masa americane: „Practic, in esenta, oamenii bogati cumpara aceleasi lucruri ca si saracii. Gandeste-te ca, la fel ca tine, presedintele SUA bea Coca-Cola, Liz Taylor bea Cola. O sticla de Coca-Cola va avea acelasi gust, indiferent cine ai fi“. Ecourile copilariei in care obisnuia sa colectioneze postere cu vedete incep sa se reflecte in reproducerile inconfundabile ale portretelor unor staruri precum Marilyn Monroe, Elvis Presley, Elizabeth Taylor sau Muhammad Ali. Cum munca sa devenea din ce in ce mai profitabila, Andy si-a deschis celebrul studio „The Factory“, un spatiu reprezentativ al lumii mondene newyorkeze, alaturi de cunoscutul club „Studio 54“. Bob Dylan, John Lennon, Truman Capote, Mia Farrow erau prezente constante in universul avangardist al artistului. Spatiul generos al studioului ii permitea sa faca tot felul de filme experimentale, precum „Sleep“, „Kiss“ „Blow Job“ sau „Chelsea Girls“. Teoria glontului „magic“ Cu timpul a inceput sa si produca filme, pana intr-o buna zi cand o intamplare i-a diminuat considerabil elanul creator. Una dintre persoanele aparent stabile mintal din anturajul sau, Valerie Solanas, s-a suparat pe Warhol ca nu a acceptat un scenariu stralucit si, prin urmare, l-a impuscat. Ca prin minune, desi a petrecut mult timp la terapie intensiva, Andy a scapat cu viata, fiind mai norocos decat bunul sau prieten, John Lennon, care avea sa fie rapus de un glont 12 ani mai tarziu. Evenimentul a devenit subiectul unui film realizat in 1996, „I shot Andy Warhol“. Tristetea legata de soarta se reflecta adeseori in declaratiile sale: „Care e treaba cu viata, in fond? Te imbolnavesti si mori. Si cam asta ti-a fost. Tot ce poti face e sa-ti umpli timpul pe care il ai la dispozitie.“ A avut timp pana in 1987, cand fatalitatea de care se temea Andy si-a spus cuvantul. Ce nu a reusit un glont furios, a reusit o interventie de rutina la vezica biliara. Desi foarte multi oameni au avut ocazia sa-l cunoasca, nimeni nu poate spune cu certitudine cine a fost Andy Warhol. Pentru inovatiile sale in arta, va ramane „The Pope of Pop“. Pentru comportamentul sau straniu, va ramane un om trist si neinteles. Este posibil ca nici el insusi sa nu fi aflat prea multe despre sine in relativ scurta sa viata. Deseori, in interviuri raspundea monosilabic, asta daca nu intriga si mai mult audienta cu declaratii de genul „sunt foarte superficial“ sau „prefer sa raman un mister“. Munca lui, in schimb, materializata in numeroase opere pop art, filme experimentale, tablouri, sculpturi si in cateva carti, vorbeste poate mai mult despre personalitatea creatorului decat si-ar fi dorit acesta. New York, New York! Pe numele sau complet Andrew Warhola, marele artist s-a nascut pe 6 august 1928 intr-un mic oras din Pennsylvania. Parintii sai parasisera Slovacia (pe vremea aceea, Imperiul Austro-Ungar) pentru un trai mai bun in tara tuturor posibilitatilor. Andy a avut o copilarie destul de zbuciumata ca urmare a frecventelor caderi nervoase, cauzate de o severa boala a sistemului nervos. Speriat de spitale si respins de copiii de varsta sa din cauza simptomelor ciudate ale maladiei, universul sau s-a rezumat la a desena, a asculta radio si a colectiona fotografii cu staruri de cinema. Gratie unui evident talent artistic, Andy a trecut peste probleme si a ajuns sa studieze artele la Universitate, iar mai apoi, sa se mute la New York. Dupa ce o vreme a tot schimbat chirii in Manhattan, Warhol a inceput sa deseneze reclame pentru reviste precum Glamour, Vogue sau Harper’s Ba-zaar. Intr-un singur deceniu, expozitiile sale au devenit tot mai numeroase, iar Warhol a facut o calatorie in jurul lumii, a publicat carti („Twenty Five Cats Named Sam and One Blue Pussy“ si „In the Bottom of My Garden“), a adus-o pe mama sa la New York si a inceput sa poarte peruci argintii. La atatia ani de la moartea sa, operele lui Warhol raman nepretuite. O colectie de unsprezece portrete ale unor celebritati realizate de artist in anii ’70, a fost de curand furata din casa unui om de afaceri american. Prea ciudat ca sa fie adevarat Chiar daca operele sale pop art includeau imagini cu scaune electrice sau funeraliile unor gangsteri, Andy a ignorat intotdeauna moartea. Nu s-a dus niciodata la inmormantarea starurilor de care era prieten si nici macar la inmormantarea mamei sale, de care fusese foarte apropiat. De fapt, mult timp dupa moartea mamei sale, Warhol a continuat sa aduca vorba de ea ca si cum aceasta era inca in viata, spunand „nu prea mai iese din casa, in rest e foarte bine“. Aceasta era doar una dintre numeroasele ciudatenii ale artistului supranumit „Pope of Pop“. Era innebunit dupa vedete, orice petrecere la care nu veneau staruri (si mergea la muulte petreceri), era timp pierdut. „Mor dupa Hollywood. Toata lumea e din plastic, dar eu iubesc plasticul, vreau sa fiu din plastic“. Impreuna cu Leigh Taylor Young in 1968 Cu firea sa mondena, ar fi putut trece drept petrecaret, doar ca inconjurat de oameni, artistul era tacut, timid, un fin observator. Unii spuneau ca atingerile ii provocau o stare de disconfort, majoritatea au ajuns la concluzia ca este gay (se zvonea ca ar fi fost indragostit de Truman Capote), iar el insusi declara fatis ca are un libidou foarte scazut. Desi avea numeroase cunostinte, se pare ca numai prietenos nu era. Cel putin asta sustine Bob Colacello, fost redactor-sef al revistei fondate de Andy, The Interview. In cartea sa, „Holly Terror“ (1990), Bob il descrie pe Warhol ca pe un milionar excentric, fara scrupule, mare barfitor si un control freak. Cunoscut pe de o parte ca timid, pe de alta ca „intepat“, nici macar Warhol nu era multumit de propria persoana. De cate ori se vedea la televizor, ofta: „Cred ca, pana la urma, sunt un ciudat. Nu am cum sa schimb asta, sunt prea neo-bisnuit.“ Multe dintre declaratiile sale au ramas memorabile, dar cea mai rasunatoare (poate si pentru ca e atat de flatanta pentru ego-ul oricui) este „in viitor, toata lumea va fi celebra pret de un sfert de ora“. Oana Popoiag, Fotografii Hepta, Photoland, Northfoto