De aproape un an susține concerte în toată țara alături de Bucharest Jazz Orchestra. S-a lansat într-un proiect ambiţios, cu eforturi financiare uriașe, dar continuă să refuze compromisurile. În schimb, și-ar dori să împartă o dată scena cu „rivalii' săi, Ștefan Bănică și Horia Brenciu.
La VIVA! Charity Gala ne-ai susținut cântând pro bono. Ție cu ce ocazie ți-a dat cineva cel mai recent o mână de ajutor?
Eu ajut cât pot, dacă pot și atât. Niciodată nu am așteptat o întoarcere. Când ajut, uit. Serios, repede. Și mă bucur că sunt construit așa. Așa cred că e normal. Totodată, sunt norocos, pentru că am fost ajutat de fiecare dată când am avut nevoie, chiar și atunci când nu am cerut asta.
Cum ai reușit să o aduci pe Roxana, iubita ta, la VIVA! Charity Gala? Foarte rar o vedem la evenimente mondene.
Nici eu nu sunt vreun monden, dar m-a bucurat că și-a făcut timp să vină în acea seară. Roxana muncește foarte mult și timpul liber îl petrece cât poate alături de Jasmina (n.r. fiica lor).
Cum îți evaluezi succesul după aproape un an de la lansarea albumului „Ieri și azi?
Albumul a apărut fără vreun target stabilit, dar această apariție în piață, în timp, a început să mă oblige. A apărut responsabilitatea construcției unui band stabil (Bucharest Jazz Orchestra), lucru greu de realizat în condițiile în care este format din 10 oameni, au apărut cererile de concerte și multe alte lucruri pe care nu le așteptam în viața mea. Despre album în sine, mă bucur că cei care l-au ascultat l-au înțeles, îl apreciază și îi realizează dimensiunea din toate punctele de vedere. Și acum vorbesc despre ce au reușit cei cu care am lucrat la realizarea lui. S-a consumat mult talent, s-a depus o muncă enormă și timp, mult timp. De partea financiară nici nu mai vorbesc. Este un album de care sunt foarte mândru, dar sunt la fel de mândru și de ce se aude pe scenă în cadrul unui concert de-al nostru.
„Îi apreciez pe cei care își asumă să trăiască din MUZICĂ nefăcând compromisuri și crezând cu TĂRIE în ceea ce fac și în PUBLICUL lor. Aceștia nu sunt chiar atât de mulți.’
Dar cât de costisitor este proiectul?
A fost extrem de costisitor și pentru că în realizarea lui au fost implicați foarte mulți oameni. Doar orchestra era formată din 18 oameni. Dar am încetat demult să mă gândesc la asta. Am altă treabă.
Din albumul tău se degajă nostalgia după „ieri și azi. Cum sună „mâine?
Eu sunt foarte atent la trecut, dar știu că este la fel de important să privești și înainte. Caut, ascult păreri în jurul meu, cunosc oameni și gândesc o continuare în funcție de cum se cristalizează lucrurile în mintea mea, un plan. Sunt și eu foarte curios cum sună acest „mâine’.
Ai încercat să trăiești doar din muzică? Se poate?
Este greu, dar sunt mulți oameni care fac asta. Pentru unii este mai dificil, pentru alții mai ușor, dar eu îi apreciez pe cei care își asumă să trăiască din muzică nefăcând compromisuri și crezând cu tărie în ceea ce fac și în publicul lor. Aceștia nu sunt chiar atât de mulți.
Care e partea cea mai plăcută a faptului că ești solistul unei orchestre?
Eu sunt norocos să am în spatele meu o trupă formată din muzicieni de un nivel extrem de ridicat. Pe scenă, acest lucru îmi dă o stare de siguranță și de relaxare în același timp. Muncim foarte serios și datorită acestui lucru, ceea ce facem pe scenă ne oferă relaxare și bucurie.
Un big band oferă o altă perspectivă spectatorului, avantajele sunt numeroase, dar care sunt obstacolele când lucrezi într-o formulă extinsă?
Programul oamenilor este primul cu care trebuie să lupt. În rest, repetițiile sunt foarte faine, se simte experiența tuturor și lucrăm excelent împreună. Chiar așa e, altfel îi pâram.
Ești cunoscut pentru faptul că în televiziune nu ai făcut niciodată compromisuri. Îți permiți să refuzi concerte?
Da, știu la ce te referi. Am refuzat apariții în care nu mă puteam vedea. Măsura și bunul gust nu țin de domeniul în care te desfășori, ci de felul tău de a fi.
Ștefan Bănică și Horia Brenciu, așa-zisa ta concurență, ce feedback ți-au dat legat de concertele tale?
Eu nu cred în această concurență despre care se tot comentează. Suntem diferiți, cântăm diferit, avem repertorii diferite. Am avut de învățat atât de la Ștefan, cât și de la Horia. Eu sunt mult mai nou în zona asta și nu aveam voie să nu îi respect și să nu învăț din experiența lor. Ei apreciază ceea ce fac și pe mine mă bucură. Mi-ar plăcea ca într-o bună zi să găsim un moment în care să împărțim scena. Ar fi frumos, elegant și plăcut pentru public.
Când vrei să te relaxezi acasă sau în mașină, îți asculți propria muzică?
Nu. Am ascultat albumul în diferitele lui etape din timpul înregistrărilor, dar după ceva timp am spus stop
OANA POPOIAG Foto ALEX GÂLMEANU