Teo Trandafir este o femeie puternică și luptătoare, dar asta nu înseamnă că a fost ferită de greutățile vieții. Prezentatoarea TV de la Kanal D a avut probleme de sănătate și a trecut prin momente greu de neimaginat. Teo Trandafir speră să nu mai aibă parte de surprize neplăcute din partea soartei.
Este un icon al televiziunii din România. Este un model de profesionalism pentru toate cele care aspiră la o carieră pe micul ecran, este un exemplu de forță și de tărie pentru toți cei care au avut o cumpănă în viață, este o sursă de energie pentru toți cei care o urmăresc, la TV, de un sfert de secol. Cine e Teo Trandafir, dincolo de micul ecran? Ce temeri are, cum trece peste greutăți, care e ideea ei despre fericire, ce o împlinește și ce o dezamăgește? Aflați totul, într-un interviu de o maximă sinceritate.
Ai trecut prin momente greu de imaginat, atunci când ai avut probleme de sănătate. Eu am fost uimită că ai putut să vorbești cu lejeritate despre ce ți s-a întâmplat. Unde și cum ți-ai găsit puterea?
Fiecare își caută și își găsește puterea în el și în cei apropiați. Eu am avut senzația când m-am întors că pot să mă detașez de povestea asta și să o iau de la început, și senzația s-a transformat în certitudine. Mai e ceva, mâine mi se poate întâmpla din nou. Dacă o ținem într-o jelire non-stop, nu ne putem bucura de ce ne-a rămas. Da, poți să înveți din chestia asta dacă ții neapărat, dar lecția pe care eu am învățat-o este că e bine să nu mori.
Ce simți acum, cum te raportezi la acea perioadă?
Sper doar să nu mi se întâmple din nou, asta e tot. Ce a fost a fost, nu mai contează, sper doar să nu se repete.
Ai avut vreo perioadă a „de ce-urilor? Se întâmplă să te revolți împotriva soartei?
Niciodată. Știam că se va întâmpla ceva, pentru că prea era totul bine, prea eram eu deșteaptă și prea eram eu miezul. Știam că va urma ceva. Singurul „de ce pe care mi l-am pus a fost: „De ce nu pot să fiu suficient de fericită că am fost eu? pentru că au fost două posibilități, să fie copilul sau să fiu eu. Și îți dai seama că orice mamă ar lua asupra ei, zâmbind, orice nenorocire i s-ar întâmpla copilului. Și mă gândeam, la Viena, cât de norocoasă și cât de fericită am fost că am fost eu.
Crezi în destin, în soartă?
Nu știu dacă merită să îți bați capul, suntem atât de mici. Dacă așa e scris sau dacă ne-o facem noi, nu tot mori? Bun, e mai comod dacă așa e scris? Dacă alegi tu e mai puțin comod? Presupun că ăștia care cred în „așa a fost scris sunt mai liniștiți, pentru că se gândesc că, indiferent ce fac, tot acolo ajung.
Care este cea mai mare frică a ta?
Frica de suferință de dinainte de moarte. Nu mi-e frică de moarte deloc, pentru că la ea ajungem toți, mi-e frică de suferința de dinainte. Îmi doresc ceva brusc.
Coperta VIVA! decembrie
FOTO: Marius Bărăgan
Urmărește-ne pe 
