În aceşti termeni se exprimă mai marii atletismului românesc când vine vorba de Ciprian Daroczi, adolescentul din Piteşti care, la 17 ani, deţine deja două recorduri naţionale pentru grupa sa de vârstă. Mai jos, povestea noului bursier al campaniei Jurnal de fapte bune.
de Mirona Hriţcu
Ciprian practică atletism de performanţă din 2011 – o perioadă scurtă, prin comparaţie cu rezultatele reuşite în aceşti patru ani. Multiplu campion naţional la juniori, băiatul din comuna argeşeană Mărăcineni şi-a trecut anul acesta în palmares două recorduri, primul, în proba de 60 metri, în februarie, cel de-al doilea în iunie, în proba de 100 de metri. Îşi aminteşte exact cum, „cu o săptămână în urmă, reuşisem un timp bun, de 10,8 secunde, aproape de recordul de 10,77′. Atunci i s-a deschis perspectiva, şi-a dat seama că e la un pas de a atinge acest prag şi a prins aripi, iar în timpul calificărilor pentru campionatul mondial din Columbia a egalat recordul naţional.
De la pian, pe pistă
Tatăl, Cornel, a făcut la rândul său performanţă, chiar dacă nu de acelaşi calibru, la lupte greco-romane. Însă pasiunea sa a fost tot timpul muzica, „am şi voce bună, dar n-a fost să fie’. A sperat ca fiul să moştenească această înclinaţie şi a făcut tot ce i-a stat în putere să i-o insufle, nutrind cumva speranţa că băiatul va ajunge să câştige cândva bine ca lăutar. L-a mutat de la şcoala din Mărăcineni la Şcoala Populară de Arte din Piteşti, i-a cumpărat orgă, s-a bucurat să afle că avea rezultate foarte bune. Şi, cu toate acestea, a trebuit să înghită în sec când băiatul a pus piciorul în prag şi i-a explicat că nu pentru muzică simte că e făcut, ci pentru sport.
Citeste continuarea AICI