Iartă-ne, Răzvane, că nu am știut să fim alături de tine, atunci când ai avut cea mai mare nevoie…
Iarta-i și pe cei care erau la picioarele tale, în urmă cu 10 ani, și care te-au aruncat ca pe o măsea stricată atunci când ai început să ai probleme… Și care s-au gândit să mai câștige ceva de pe urma ta și acum, la sfârșit, când te-au omagiat pe Facebook… Dar care n-au venit să-ți aprindă o lumănare. Tu știi, însă, că nu-ți erau prieteni adevărați.
Am zis să tac. Dar nu pot. Și, printre texte lacrimogene sau mesaje în care este hulit, m-am hotărât să vi-l povestesc pe Răzvan așa cum probabil puțini dintre voi îl știau… Dar cei care-l știau își amintesc cu siguranță.
La începutul anilor 2000, în peisajul monden confuz, atunci când persoanele publice abia începuseră să guste din mirajul și avantajele celebrității, a apărut el. Un tip altfel. Răzvan Ciobanu, creator de modă. Nu era prea atent cu imaginea lui, avea un look chiar șleampăt, oferea rar interviuri, i se dusese buhul că este cam înfumurat dar, paradoxal, toată lumea bună a Capitalei și nu numai îi căuta rochiile. Dar mai ales prezența.
Răzvan Ciobanu nu era doar un designer. Modul lui de a-și trăi viața, total nepăsător la ceea ce se întâmplă în jur, omul fără nicio grijă, mereu pus pe distracție și mare admirator al luxului și al opulenței, ajunsese un simbol. Răzvan era liber. Avea curajul să trăiască liber și era cel mai cool băiat din oraș, înainte să cunoaștem sensul acestui cuvânt, și toți aspirau la acest stil de viață. Își permitea și făcea orice extravaganță financiară, în vremuri în care noțiunile de băiat de bani gata, de crai de Dorobanți sau Loft-ul nu erau nici măcar la stadiul de embrion, în redacțiile care consemnau evenimentele mondene ale vremii. Răzvan Ciobanu era o declarație. Îți conferea un statut. Și, prin asocierea cu el, cele mai multe persoane publice credeau că vor împrumuta puțin din libertatea lui. La asta râvneau toți. Mărturie stau fotografiile de acum 10-12-14 ani care pot fi găsite și acum pe Google, cu celebritățile de top ale perioadei respective, agățate de gâtul lui, mândre de statutul lor: prietena sau prietenul lui Răzvan Ciobanu.
Modă la cel mai înalt nivel
Pe Răzvan l-am descoperit la televizor, ca orice adolescentă cu mai multe boarfe în dulap, decât media fetelor, în general. Era aspirațional. Mi-am început cariera în presa mondenă lucrând în redacțiile principalelor tabloide, participam la toate evenimentele lui – evenimente de modă puse în scenă la un nivel atât de înalt cum probabil că nu vom mai vedea în România – dar n-am avut niciodată curaj să-l abordez, în mod direct. Deși cei din jurul meu, care-l cunoșteau mai bine, spuneau că e super de treabă, dacă ajungi să-l cunoști. În fine, credeam că va spune despre mine că sunt o proastă, de la un tabloid… Dar, treptat-treptat, am ajuns și eu să-l cunosc mai bine. Nu, nu mă ridic la rangul de prieten, dar aș putea să vă mai povestesc câte ceva, din cum și cât l-am cunoscut eu. Răzvan era un om bun… Fapt care mi-a confirmat încă o dată că devotamentul față de anumite persoane i-a adus declinul… Nu avea obiceiul de a bârfi, obicei ridicat la rang de artă, în lumea modei…
A pierdut tot, acum 10 ani…
De fapt, dacă mă gândesc bine, Răzvan avea două defecte, să spunem… Spun defecte pentru că aceste trăsături de caracter au sapat, din ce în ce mai adânc, drumul lui spre declin… Și spre sfârșit.
La ce mă refer? La bunătatea lui transformată, în multe situații, în naivitate și încrederea oarbă în anumite persoane, dar și la faptul că n-a știut să se obișnuiască cu absența luxului, atunci când nu și l-a mai permis… Da, Răzvan avea datorii, a plecat în drumul spre nicăieri având telefonul neplătit, dar… Atunci când câștiga, în loc de factura la telefon prefera să-și cumpere o pereche de pantaloni sau una de pantofi… De firmă. Da, poate era iresponsabil, dar așa sunt artiștii, în general… Să arunce cu piatra cel fără greșeală!
Îi ziceam lui Răzvan în urmă cu fix un an, la Interviurile VIVA!, că a renăscut din propria cenusă… Acum îi spun că nu va mai fi nimeni ca el. Și că el este pentru totdeauna.