Invitat la Interviurile VIVA!, creatorul de modă Răzvan Ciobanu are o poveste de viață incredibilă, din care le-a împărtășit, cu sinceritate, și cititorilor revistei unele dintre cele mai emoționante momente. Designerul a pus, printre altele, punctul pe i' și în privința unui subiect care pentru mulți este tabu – kilogramele în plus, povestind despre lupta sa cu obezitatea.
A intrat în acest business de la 19 ani, dar a respins întotdeauna, cu modestie, porecla de copil teribil al modei’, iar acum, la 42 de ani, este unul dintre cei mai apreciați designeri. A trecut prin nenumărate momente dramatice, atât din punct de vedere personal, cât și profesional (în 2010, designerul a declarat faliment), dar lecția pe care a primit-o de la viață l-a ajutat să se schimbe radical – a scăpat de depresie și și-a repus afacerea pe picioare.
Întrebat dacă femeile sunt dificile, zâmbind, Răzvan a amintit despre clientele, dar și despre prietenele sale, recunoscând că nu a întâlnit femeie care să nu-și dorească să slăbească, după care s-a dat exemplu chiar pe sine, care, acum doi ani, avea 120 de kilograme.
Am prietene care au 44 de kile și nu cunosc femeie care să nu spună ‹‹aș mai vrea să slăbesc un kilogram››. Bine, nu cunosc bărbat care să nu se lamenteze și să spună ‹‹aș vrea să mai slăbesc 5 kile sau aș vrea să merg la sală, să mai îmi crească brandul››. Problema asta a devenit un leitmotiv. Ce te nefericește pe tine? ‹‹Sunt prea gras sau prea grasă, am șoldul prea mare, talia prea mare, bustul prea mic…’
Designerul spune că faptul că s-a apucat de slăbit încă este un mister și pentru el, deoarece a început dieta pe 23 sau 24 decembrie, tocmai în perioada ospățurilor pantagruelice de sărbători, dar a apelat la un nutriționist și a reușit să slăbească 40 de kilograme, din care a pus 10 înapoi, dar nu se panichează, pentru că știe că poate oricând slăbi din nou. De altfel, Răzvan le sugerează celor care au foarte multe kilograme de slăbit să apeleze la ajutor specializat, deoarece kilogramele date jos rapid se întorc la fel de rapid.
„Dacă mă vei întreba ce m-a motivat sau cum am ajuns acolo, am să spun că este o enigmă, inclusiv pentru mine. Știu că m-am trezit într-o dimineață, pe 23 sau 24 decembrie, deci când lumea începe și balotează sarmale, cozonaci, șunci și alte lucruri, și am zis: ‹‹Eu de astăzi țin dietă!›› Și nu mi-a fost nicio secundă dificil. Practic, când ai 130 de kile și te înhami la un asemenea lucru – trebuie să știe și cei care se uită la noi, și cei care doresc să ia această inițiativă -, toată viața va fi un fel de dietă… În momentul în care scapi frâiele din mână, deschizi frigiderul, te-ai băgat în el, kilogramele se pun înapoi.’
Designerul a avut și momente în timpul dietei în care nu a rezistat tentațiilor, însă în cele din urmă și-a atins scopul. După ce a slăbit însă, Răzvan a început să vadă viața dintr-o altă perspectivă și, paradoxal, a început să judece oamenii grași. Creatorul de modă consideră că nu poate exista un om gras care să spună: ‹‹Sunt gras, dar mă iubesc așa cum sunt››. Ce l-a motivat?
Confesiunile unui fost obez
„N-am avut niciodată probleme de sănătate. Tot ce-mi doream era să intru în hainele mele, pe care voiam să le îmbrac și să mă uit și eu în oglindă și să arăt a om, nu a dop… Din păcate, e urât ce o să spun acum, dar am simțit-o pe pielea mea. După ce-am slăbit, să știi că, din postura unui om care are o greutate normală, te uiți cumva ciudat la un om care are o greutate peste limită. Din păcate, nici măcar eu, din postura unui fost obez, nu mă pot opri să nu judec oamenii care sunt grași. Și dacă văd un domn sau o doamnă grasă pe stradă mâncând un covrig, inevitabil în capul meu este: ‹‹Lasă dracu covrigul ăla și ține o dietă!›› Nu mă întreba ce m-a mobilizat. Gândește-te că eu am fost gras până la 40 de ani, am avut 120 de kile până la 40 de ani. Am avut și 165 de kile când aveam vreo 24 de ani, deci… am trecut prin niște greutăți consistente. Deci asta aș recomanda, dacă m-ai întreba de ce trebuie să slăbești când ai o sută și de kile – vorbesc pentru un bărbat, la femei nu m-am prins niciodată dacă 70 e mult, e puțin… – aș spune că ar trebui să slăbești pentru tine și pentru cum te privesc cei din jur. Știu că este o presiune socială… De când ești copil, ai colegi la școală care-ți spun ‹‹grasule››… Nu cred în povestea asta: ‹‹Sunt gras dar mă iubesc așa cum sunt››. N-am putut s-o spun niciodată, nu m-am plăcut niciodată. Și-acum, cu cele 10 kilograme în plus, parcă aș căra 5 saci de cartofi, dar știu că pot da jos aceste kilograme, și-atunci n-am această presiune, dar nu cred să existe un om gras care realmente să gândească: ‹‹Mă plac așa cum sunt››.’
Răzvan a mai spus că nu a fost jignit de cineva, dar se simțea stânjenit din cauza kilogramelor în plus, își crease un fel de timiditate falsă și i se părea că lumea îl privește dubios doar pentru că avea 120 de kilograme. „Probabil că nu era așa… Cu toate că, acum, uitându-mă eu dubios la oamenii care au 120 de kilograme, mă gândesc că chiar așa era. Nu este o răutate ceea ce spun, este experiența mea, a unui fost obez care a ajuns la o greutate normală’, a conchis designerul.