Revistele nu sunt instanțe de judecată. Asta mi-am spus încă de acum șase luni, când i-am trimis Elenei Udrea primul mail din partea VIVA! În ce direcție au mers gândurile mele, ulterior? Revistele reprezintă epoca așa cum e ea, iar copertele sunt fereastra către spectacolul lumii, cu tot ce are ea mai surprinzător.
Aș vrea să vă ofer și câteva exemple, în acest sens, exemple ce au rămas vii și au scris pagini importante în istoria presei, la nivel mondial. John Lennon, fotografiat gol din profil, îmbrățișând-o pe Yoko, pe coperta lui Rolling Stone, pe 22 ianuarie 1981. Mao Tse-Tung, pe coperta lui The Sunday Times Magazine, pe 23 martie 1969. Portretul lui Stalin, căpătând titlul „Man of the Year, pe coperta lui Time, pe 1 ianuarie 1940. Sau inegalabilul magazin Life, prezentând, pe prima sa pagină, deopotrivă războiul din Vietnam, pe Lady Di și fața severă a lui Winston Churchill. Dictatori, artiști, politicieni, oameni de știință și vedete sportive sau muzicale, toți ne privesc de pe copertele istoriei.
Pentru România de azi, ediția VIVA! din luna septembrie este una care va intra, probabil, în legendă și despre care se va vorbi multă vreme de acum înainte. După șase luni de trudă jurnalistică, Elena Udrea a acceptat un pictorial care dă un răspuns misterului public din jurul persoanei sale.
Noi nu suntem instanță de judecată. Ne înscriem doar, cu umilitate și recunoștință, față de darul minunat al libertății presei, în șirul lung de coperte care au exprimat evenimentul brut, curentul artistic inovativ sau pluralitatea de idei, toate făcând parte din viața noastră, de care ne bucurăm sau pe care o detestăm, dar de care nu vrem niciodată să ne despărțim.
Dana Enache
*****