Investiția într-un campion, oricare ar fi domeniul de excelență în care performează, e uriașă. Iar greul îl duce familia.
Pentru multipla campioană națională și internațională Andreea Voicu, a zecea bursieră a Jurnalului de Fapte Bune, acest sezon e hotărâtor.
A fost o vreme când grijile financiare erau străine familiei Voicu. Fost sportiv de performanță la haltere, devenit apoi antreprenor, tatăl, Ion, conducea o firmă care le asigura un trai decent. Atunci a început Andreea să cocheteze cu patinajul. Era înscrisă la balet de la 3 ani și probabil că ar fi rămas fidelă acestei pasiuni dacă Alexandru, fratele său cu șapte ani mai mare, nu s-ar fi apucat de hochei. Din mimetism, din admirație sau din senin, Andreea a decis că hocheiul, unul dintre cele mai violente sporturi, i s-ar potrivi.
Previzibil, părinții au fost nevoiți sa-i refuze această plăcere, ghidând-o spre un alt sport, tot pe gheață, dar mai potrivit staturii și grației ei. O alegere care le-a schimbat viața, prin reușitele Andreei, dar și una de nesfârșită disperare, din cauza obstacolelor bănești. Dar nu știau oare că patinajul e unul dintre cele mai scumpe sporturi, depășind pe alocuri tenisul sau schiul? Nu pe de-a-ntregul, spune acum tatăl Andreei: „Când am intrat în această poveste, nu eram conștienți cât e de costisitor, pentru că ne permiteam. Când afacerea s-a prăbușit, era crud să mai dăm înapoi, fetița era deja printre lideri.
Studiu de caz
Ți-ai împins copila cu toată inima spre un sport, pentru că voiai s-o faci fericită, iar situația financiară ți-o permitea. Decizia s-a dovedit corectă, fetița a ajuns pe culmile acestui sport și are în față un viitor de campioană, însă între timp premisele au luat o cu totul altă turnură, una care nu mai are nici o legătură cu nivelul de trai din anii de început. Ce faci? Renunți și îi sfărâmi visul de a ajunge într-o zi pe podiumul olimpic sau îți dedici viața căutând variante prin care să nu irosești anii de antrenamente și competiții? Până anul acesta, pentru familia Voicu, această dilemă nu a existat. Drumul de urmat era doar unul – performanța.
Citeste continuarea AICI
Urmărește-ne pe 
