S-a născut spre sfârşitul verii, atunci când roadele sunt încărcate de soare, gata să fie culese. Acum, fosta campioană în probele de 400 metri plat şi de ştafetă 4×400, Otilia Ruicu-Eşanu, „coace' tinerele talente ale atletismului argeşean din postura de antrenoare la CSM Piteşti. Iar roadele se culeg deja prin numeroasele titluri naţionale obţinute de aceştia de-a lungul anilor. Iată de ce Jurnal de Fapte Bune a decis ca fosta mare atletă şi actuală antrenoare să fie noua beneficiară a unui Premiu de Excelenţă.
de Gabriel Peneş
Cu 37 de veri în urmă, spre finalul lunii lui gustar, în vremea secerişului şi a culegerii roadelor coapte, venea pe lume, în Lugoj, o fetiţă menită ateltismului. O chema Otilia iar copilăria şi şcoala le-a trăit, de fapt, în Caransebeş, Lugojul fiind doar o întâmplare legată de momentul naşterii ei. Iar până spre 14, 15 ani nici nu ştia cât va însemna atletismul pentru propiul destin.
„Eram în clasa a 8-a când sora mea mai mare cu 2 ani m-a luat şi pe mine la antrenamentele ei de atletism, să văd cum e. Şi aşa mi-a plăcut, încât am rămas. Acolo l-am întâlnit şi pe primul meu antrenor, domnul Cristian Dragomir. Am trecut prin mai multe probe, inclusiv de sprint – 100, 200 metri plat – dar proba de 400 s-a potrivit cel mai bine cu potenţialul meu. Sigur, multă lume s-a mirat, s-a împotrivit, inclusiv părinţii – cum să te apuci de atletism abia în clasa a 8-a? – însă după doar doi ani de când începusem atletismul deveneam dublă campioană balcanică la juniori 1', povesteşte cea căreia elevii de acum îi spun simplu „Doamna'.
Au urmat multe performanţe naţionale şi internaţionale remarcabile – de la argintul luat la Mondialele de juniori de la Sidney, în 1996, cu ştafeta de 4×400 m, şi titlul european la Under 23, din 1999, până la bronzul Europenelor în sală, tot cu ştafeta, în 2000, sau argintul de la Universiada de la Beijing, în 2002, la proba individuală de 400 metri plat. Plus participările la două Olimpiade, cea de la Sidney, din 2000 şi Atena, în 2004, cu echipa de ştafetă. Plus absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti şi trecerea sub îndrumarea antrenoarei Liliana Mihăileanu. Plus multe titluri naţionale la senioare, mai ales pentru că, după cum singură mărturiseşte, „între 1998 şi 2002 nu m-a bătut nimeni la 400 m, în ţară'.
Citeste continuarea AICI
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
