Mihai Ghiță vorbește despre cele mai grele momente din viața lui în revista VIVA! de Martie. Proiectul „Asta-i România (Kanal D) i-a adus un capital imens de popularitate, însă Mihai Ghiță este, fără doar și poate, una dintre cele mai modeste vedete de televiziune. Asta poate și pentru că a plecat de jos și nu a pierdut niciodată contactul cu realitatea. O realitate pe care ne-o prezintă de ani buni cu sinceritate și fără parti pris-uri. La fel cum vorbește și despre viața lui personală.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Mihai, emisiunea care te-a făcut faimos ne prezintă România așa cum e ea, cu bune și cu rele… Și așa ne-ar plăcea să te cunoaștem și pe tine în cele ce urmează. Hai să începem însă cu lucrurile pozitive! Care a fost cel mai frumos moment din viața ta?
Cel mai frumos moment a fost cel în care mi-am recăpătat „vocea. Pentru mulți, „Asta-i România! poate părea doar o emisiune, dar eu am fost cel mai fericit om când am început să fac această emisiune, care este „vocea mea. Este felul meu de a mă prezenta oamenilor, viziunea mea.
M-a făcut fericit faptul că cineva a crezut în mine și mi-a dat o „voce, m-a lăsat să vorbesc eu cum vreau eu, cum știu, cum m-a învățat bunica mea acasă, mi-a oferit libertatea de a face, alături de echipa „Asta-i România, această emisiune. De 14 ani sunt liber și nu mă poate face ceva mai fericit. Fericirile personale vin și se duc. Am învățat despre ele că le reinventez. Dar am o fericire profesională constantă.
Citește și: Bianca Pop este însărcinată și va avea o fetiță: „Am aflat când eram deja gravidă în luna a cincea'
Mihai Ghiță vorbește despre cele mai grele momente din viața lui
Dar cel mai greu moment care a fost? Puțini știu că tu muncești de la vârsta de 15 ani, că ai pornit de jos și ai fost nevoit să te descurci singur…
Acum nu le mai consider momente grele, le consider opriri, poticniri, dar au fost momente-cheie din care eu am învățat. Acele momente m-au definit pe mine, m-au învățat ce înseamnă empatia, ce înseamnă să nu ai nimic și să fii nevoit să te descurci singur, m-au transformat în ceea ce sunt azi. Consider, cu toată ființa mea, că dacă nu treceam prin cumpenele alea nu eram cine sunt astăzi. Le mulțumesc, cumva, tuturor situațiilor prin care am trecut, pentru că m-au definit ca om.
Dacă cineva îmi spunea la 15 ani că va fi și bine, m-ar fi ajutat. Dacă aș avea acum o oglindă a timpului, i-aș spune copilului de atunci că o să fie bine, că nu va fi mereu greu. Oamenilor cărora le este greu asta le lipsește – speranța. Și nouă ne lipsesc oamenii care să ne dea speranța. De multe ori nu avem nevoie de bani sau de oameni care să ne scoată din situațiile în care ne aflăm, ci avem nevoie de oameni care să ne ghideze. Eu nu am avut oameni care să mă „salveze, ci oameni care m-au ghidat în momente-cheie din viața mea. Nu aș putea să definesc o situație în care mi-a fost cel mai greu…
Din câte povesteai, bunicilor tăi le datorezi în mare parte omul care ai devenit azi… Din păcate, doar bunica mai este în viață. În ce relații sunteți acum? Cât de des mergi la ea?
Din păcate, nu atât de des pe cât mi-aș dori să o văd. Glumesc deseori cu ea la telefon, pentru că a început să vină ea mai des la mine decât mă duc eu la ea. Am început să fac din ce în ce mai multe lucruri, și asta înseamnă sacrificiu, să dai un pic de la tine. Nu le poți face pe toate în viață și am învățat acest lucru, să dozez, și că trebuie să și dau, pentru că nu le poți avea pe toate.
Nu pot sta cu ea tot timpul, așa cum mi-aș dori, sunt kilometri întregi de parcurs, ea locuiește în Teleorman. Din fericire pentru mine, eu știu că, dacă nu ajung eu la bunica, există întotdeauna cineva care are grijă de ea. Iar bunica mea, care face 87 de ani, este un om total independent, care ne poartă nouă de grijă, și nu noi ei. Este foarte important acest lucru. Ea ne sună seara pe noi, se îngrijorează dacă nu mâncăm.
„Nu am, în primul rând, banii să fac extravaganțe’
Nu te-ai născut cu lingurița de argint în gură, cum se spune, și ai învățat de mic valoarea banului. Totuși, faci și extravaganțe uneori, ai aruncat vreodată banii pe chestii scumpe?
Nu cred că fac extravaganțe. Nu am, în primul rând, banii să fac extravaganțe, dar și dacă i-aș avea, nu aș putea. Personalitatea mea, modul în care am fost crescut, mediul din care vin nu se identifică cu ceea ce este extravagant. Dacă eram crescut în alt mediu, cu mașini, case, haine scumpe, obiecte de artă, posibil ca mie să mi se fi părut ceva natural să le am. Însă nu le am, nici nu le cumpăr.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE MARTIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Instagram