Mihaela Radulescu pleaca suparata pe Romania

Mi-aduc aminte de reactii... ciudate ale unor colegi de-ai mei de trust la articole de ziare mondene, nu la ceea ce reprezint eu sau la ceea ce stiau bine despre mine. Ma uit la oamenii disperati care ma roaga sa-i ajut, ca au copiii bolnavi sau ca sunt saraci... Ma uit la declaratii zdranganitoare ale unor oameni care au facut parte din viata mea, ma uit la cantarete despre care nu vorbeste nimeni decat atunci cand isi schimba barbatul, ma uit la halucinante povesti despre milioane si vile si straturi intregi de rahat intinse tipografic pe primele pagini, ma uit la emisiuni de televiziune din cauza carora alerg spre telecomanda ca sa n-auda copilul meu grosolaniile si agramatismele invitatilor sau chiar ale "moderatorilor", ma uit cum multe din "vedetele" de azi nu sunt fiinte care au muncit ceva sau au construit ceva, ci sunt doar niste fiinte decorative care spun tampenii si pozeaza frumos... Ma uit la oamenii dragi mie, la cainii mei, la cartile mele.... Ma uit la pagina asta si imi doresc enorm sa se faca vremea sa plec... Plec suparata pe tara mea, plec dezamagita de breasla mea, plec scarbita de o presa mondena jegoasa, plec indurerata ca nu mai pot ajuta niste oameni care s-au bazat pe mine ani de zile, plec hotarata ca macar fiului meu sa-i fac dreptate, plec promitandu-le parintilor mei prea tristi de atata vreme ca vor zambi din nou. Plec cu mila si mirare pentru toti prostii care m-au hulit si m-au jignit - ma-ntreb sincer, ei cu ce s-au ales?... Plec renuntand la o meserie pe care am facut-o ca un profesionist, ducandu-ma pana la maxima performanta pe care poti s-o ai in aceasta tara. Plec pentru ca am luptat in Revo¬lutie, crezand cu o imbecila naivitate ca o fac pentru mine, pentru o tara care chiar merita si pentru alti oameni ca si mine, care se incapataneaza sa traiasca sanatos, plin, frumos, interesant... Plec intr-un moment de glorie - audiente de primul loc, contracte de publicitate semnate, cereri nenumarate de aparitii pe coperti pe care le tot refuz... zeci de premii, cele mai importante din tara asta, atat pentru televi¬ziune, cat si pentru activitatea umanitara... Port o glorie care ma raneste la fiecare miscare, oricat as vrea sa ma bucur de ea. Nu vreau sa ma roage nimeni sa raman, nu ma intereseaza sentimentele nimanui despre plecarea mea din aceasta tara si din aceasta meserie - ma intereseaza sa va spun doar ca a fi persoana publica in Romania e echivalent cu a fi un fir de usturoi verde intr-un buchet de panselute - oricate calitati ai avea, oricat bine ai face, oricat ar fi de necesara si de curativa ar putea fi prezenta ta si de inutila cea a panselutelor decorative care se usuca imediat, tot usturoiul deranjeaza, tot mirosul lui ii face pe cei "fini" sa aleaga mereu panselutele... Ma doare ca tara mea nu mai are drumuri care sa duca spre lumina, ma doare ca orice om de buna-credinta devine o tinta in care se arunca cu cele mai otravite sageti, ma doare ca atatia oameni buni si frumosi nu mai sunt reprezentati decat de ziare care-i mint si-i prostesc, de televiziuni care se manelizeaza si de niste aparitii tulburator de nesemnificative si de periculoase pentru viitorul Romaniei. Ma doare lipsa prompta de reactie a ziaristilor profesionisti, ma doare cititorul tampit care alege mizeria, nu informatia, ma rod injuraturile unei gloate impotente de oameni nerealizati, ma enerveaza ca in tara asta nu poti face nici politica, nici arta, nici sport, nici muzica, nici performanta de orice fel fara sa fii injurat de un netrebnic sau de o haita de netrebnici. Eu cred ca Romania pierde oameni si ramane tot mai mult cu haite. Mai mici, mai mari, dar haite, care ataca doar pentru ca celui mai prost dintre ei i se nazare ceva. Iertati-ma, eu ma retrag pentru ca vreau sa ma bucur de viata si vreau sa-i ofer o alta sansa si o alta lume baiatului meu. Iertati-ma, dar pot si am sa o si fac. Mi-as lua cu mine cate ceva, dar acum totul e tulbure si nu stiu ce sa aleg. Sunt convinsa ca si eu, si Romania putem trai una fara cealalta... P.S. Sunt cateva sute de oameni care-mi scriu sa-i ajut, ca-s disperati si au copii bolnavi de cancer sau au alte tragedii. Ii rog respectuos si cu ochii-n pamant sa-i scrie fostului meu sot, Bogdan Radulescu, cel care m-a dat in judecata recent pentru ca i-as fi folosit abuziv numele - nume cu care am strans si am donat peste 7 milioane de euro numai pentru copii bolnavi si spitale de copiii din Romania - si sa-l roage pe el sa ii ajute. De asemenea, va rog sa va adresati trustului Ringier si mai ales "jurnalistilor" de la Libertatea ca sa sustina financiar centrul Hospice, Casa Sperantei - unde sunt peste 120 de copii cu boli incurabile pe care-i ajut de opt ani si tot ei sa preia toate organizatiile umanitare pentru care incetez sa mai lucrez - United Way, Salvati Copiii, Mai mult verde, Crucea Rosie, Special Olympics, Fundatia "Teodora Georgescu" pentru copiii bolnavi de cancer (unde sunt vicepresedinte, dar ii cedez locul celui mai ticalos "ziarist de la Libertatea", Cristi Burcioiu) s.a.m.d. Rog fiecare nesimtit care m-a injurat degeaba sa doneze 100 de lei pentru fiecare copil bolnav internat la Marie Curie... Stati linistiti, n-o s-o faca nimeni, dar o sa li se para in continuare "inteligent" sa judece o femeie dupa numele tatalui ei. V-ati gandit vreodata ca tatal meu, profesorul Florin Tiganu, a facut cele doua infarcturi si din cauza felului in care ati ras ba de mine, ba de numele lui sau al tatalui sau, Serghei Tiganu, unul din putinii eroi adevarati, pilot militar in cel de-al doilea razboi mondial?... Nu m-am gan¬dit ca ar trebui sa las vreun "testament", dar mi-ar placea ca orice forumist tampit si agramat, orice ziarist idiot si neprofesionist, orice coleg de breasla fara caracter sa preia cate o cauza umanitara pentru care am lucrat. Si mi-as dori ca "Duminica in familie" sa ramana in casele romanilor, prezentata de o fiinta care sa respecte ca si mine, cu sfintenie, publicul si valorile nestemate ale Romaniei, culturale, artistice, sportive, literare... Plec cu sufletul facut bucati, dar cu spatele foarte drept si cu privirea fix in ochii tarii mele. Multumesc publicului meu. Pentru tot. Astazi, intrebarea de pus pe gand e "Cine urmeaza?"... Mihaela Schwartzenberg (ca sa nu mai ramana nici urma de "radulescu"...) Mihaela Radulescu declara ca pleaca "suparata, dezamagita, indurerata" din Romania, intr-o scrisoare pentru Jurnalul National. “Stiti, cea care scrie acum e o mama care tocmai a venit de la gradinita fiului ei, care a avut o misiune foarte grea - sa povesteasca singur, intr-o prezentare power-point (eu am aflat ce-i aia doar pe la vreo 30 de ani...) despre ce-a invatat anul acesta la gradinita, ce lucrari a facut, de ce proiecte s-a ocupat. Evident, ca orice mama "puternica", am plecat de-acolo cu ochii-n lacrimi de dragalasenia puiului meu si de inocenta lui. La aproape 5 ani citeste perfect, vorbeste engleza exact ca si romana si e unul dintre cei mai cuminti copii, nu pentru ca ar fi modelul mai tacut sau mai retras, ci dimpotriva, dar l-am educat intr-atat inca sa nu fie mofturos, alintat sau sa tipe aiurea. Ma uit la el si-mi dau seama ca e cel mai concret motiv de mandrie si de zambet pe care-l are viata mea in acest moment. Pe el inca nu l-au atins mojiciile ziaristilor ticalosi, nici barfele spurcate ale vietatilor rujate. Copilul meu se uita-n ochii mei si-mi spune ca ma iubeste pana la stele, exact atunci cand imi stau sa tasneasca lacrimi de ciuda si de neputinta cand vad cate enormitati si aberatii se scriu despre mine in gunoaie de ziare, cati cretini si analfabeti ma injura doar pentru ca n-au nici o alta ocupatie, cate pitzipoance devin celebre pentru ca se intersecteaza cu viata mea, cati idioti ma dau in judecata pentru o bruma de publicitate sau pentru niste bani dupa care le curg balele, cati "colegi" de breasla se simt mai inalti, mai frumosi si mai barbati injurandu-ma, cate bahmutence se-ntrec in a-si arata adevaratul caracter si enormele frustrari, cati oameni buni ma roaga sa nu plec, cati oameni saraci imi multumesc pentru ca i-am ajutat, cati parinti au venit cu copiii in brate ca sa-mi multumeasca si sa-mi arate ca zambesc datorita ajutorului pe care l-am dat cand erau bolnavi... Incet-incet fiecare enormitate, fiecare aberatie scrisa despre mine a fost invinsa, fiecare adevar al meu s-a asezat linistit si concret peste toata mizeria unor oameni rai si a unor ziare abjecte - am castigat procesul cu fostul ziar Averea, actualul Click, pentru minciuna despre o asa-zisa bataie intre mine si Andreea Marin, care n-a avut loc niciodata. Am castigat un proces de custodie, dupa ce atatea ziare proaste s-au straduit sa demonstreze cel mai jignitor fapt din lume - ca n-as fi o mama buna pentru copilul meu drag. Am demonstrat apoi ca bietul ratat de prim sot al meu, Bogdan Radulescu, a mintit cu nerusinare si o cardasie de cea mai infractionala speta cu ziarul Libertatea despre ne-divort si port ilegal de nume. Tocmai a publicat ziarul Cancan dovada ca am divortat perfect legal si ca port perfect legal acest nume "de scena". Politia Romana, cea care s-a autosesizat in incidentul cu "paparazzi" de la acelasi ziar ticalos, Libertatea, e doar la un pas de a-si recunoaste imensa greseala si de a raspunde in fata instantei pentru calomnie, ca si fostul sot neghiob Radulescu, ca si ziarul care a vrut cu orice pret sa ma mutileze mediatic, pentru ca asa i-or fi invatat sefii de la Ringier ca trebuie procedat cu oameni nevinovati, cand e vorba despre vanzari cu orice pret...