Cântă cu mare talent la un instrument al cărui timbru parcă îţi spune o poveste scrisă' cu sunete: viola. 18 ore din cele 24 ale unei zile le dedică, într-o formă sau alta, muzicii şi visează la o carieră într-o mare orchestră simfonică. O cheamă Mădălina Maria Şogorescu-Herdeş, are 17 ani şi este cel de-al 17-lea caz susţinut de campania Jurnal de fapte bune'.
de Gabriel Peneș
Închide ochii, iar arcuşul alunecă tot mai vibrant pe corzile violei. În clipa aceea, pentru Mădălina nu mai există nimic altceva. Nici măcar timpul ce parcă se opreşte în loc. Doar ea, muzica şi cerul. În camera din locuinţa aflată într-o casă veche de aproape un secol, fata de 17 ani cântă Adagio' de Albinoni.
Mădălina, poţi să te opreşti un pic?', o întreb, pentru că am vrea să încercăm şi alte ipostaze pentru fotografiile necesare articolului. Dar ea e deja transportată' în universul acela magic al sunetelor şi – aşa cum îmi spusese înainte – chiar nu mai aude în jur. Pentru că muzica e viaţa mea şi tot ce mi-am dorit şi îmi doresc să fac pe această lume', după cum mărturiseşte. Adesea, o prinde şi m i e z u l nopţii repetând. Bine că avem vecini înţelegător i ' , glumeşte Mădălina, chiar dacă le mai tulbură somnul fratelui şi surorii ei.
Are şi o voce frumoasă, aceasta fiind, de fapt, prima ei legătură cu muzica. Încă de la 7 ani cânta în corul Bisericii Sf. Tereza din cartier, ceea ce face şi în ziua de azi, de câte ori poate. Apoi, s-a apropiat de instrumente, mai întâi având în minte pianul. După aceea vioara, iar de 5 ani, viola.
Continuarea AICI