Pe Karym îl cunoașteți în urma colaborărilor cu Celia sau Mellina, însă mai puțin știută de fanii săi este povestea cutremurătoare de viață a artistului. Karym a luptat, la propriu, pentru supraviețuirea sa și a copilului său, dar nu s-a gândit niciodată să-l abandoneze.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
O copilărie dificilă l-a făcut pe Karym ca, acum mulți ani, să ia drumul străinătății, să plece din țară încercând, la fel ca și mulți alți tineri, să își facă un rost.
‘După câțiva ani în străinate m-am însurat, dar nu a fost nici dragoste la prima vedere nici altceva, m-am însurat pentru că a venit copilul și pentru că nu am vrut să renunț la el, altfel lucrurile se puteau rezolva foarte ușor… Pur și simplu am ținut cu dinții ca primul copil să trăiască. Știam că va fi o căsnicie eșuată, ea avea doar 17 ani. Pentru o viață mai bună, acum că aveam familie, am reușit să-mi deschid un business care din păcate nu a mers, poate pentru că toți banii pe care îi făceam îi împărțeam și ajutam pe cei cu probleme’, își amintește Karym.
Doar că, deși aveau copil, iar un băiețel cum au ei pare să fie suficient pentru a aduce liniștea în familie, lucrurile s-au înrăutățit.
‘Fosta soție s-a dovedit că nu prea are instincte materne și am luat decizia de comun acord ca ea să plece în străinătate, mai ales că și dorea foarte mult să scape de creșterea copilului, lucru care i se părea o povară. La scurt timp după ce a plecat, lucrurile s-au răcit, era firesc, știam asta, avea 19 ani, găsise libertatea… Am dat-o în judecată pentru custodie, ne-am judecat ani de zile… Într-un final am „câștigat' și nu intru în detalii pentru că sunt lucruri pe care Angel, băiatul meu, le va afla la timpul potrivit’, a povestestit Karym pentru wowbiz.ro.
„Lupta a fost cruntă!'
S-a bucurat enorm că băiatul a rămas în creșterea lui, doar că nu și-a imaginat vreodată că va fi atât de greu să fie tată singur.
‘Lupta a fost cruntă, copilul mic, sprijin nu aveam acasă, mama era plecată în Italia. Atunci m-am pus pe treaba, scutece deja învățasem să schimb, am învățat să gătesc în acea perioada foarte bine. Nu puteam să muncesc normă întreagă, iar seara, pentru că lumea să nu mă vadă, mă duceam și împărțeam pliante pentru o companie. Mă duceam pe jos și de multe ori cu copilul în brațe, iar înainte stăteam la coadă la lapte praf dat de asistență socială, așteptăm cu orele. Înainte de a-l da la grădiniță, cea mai mare problema a venit… Angel se îmbolnavea foarte des, răcea… Era foarte probabil să facă astm dacă nu începeam un tratament de lungă durata, am fost nevoit să-i cumpăr aparat de aerosoli și îi făceam în fiecare zi. Pentru a-l cumpără a trebuit să-mi vând ceva lucruri să strâng banii.
Nopți nedormite în care îl ascultăm cu urechea dacă respiră, cum respiră, drumul la injecții lunar, din șase în șase ore. Iarna era crunt, în special injecțiile de la 12 și șase dimineața… Cred că în perioada aia am îmbătrânit cel mai mult, oboseală a fost cruntă, ajunsesem să cântăresc 55 de kg. M-a ajutat și familia și le sunt recunoscător, însă tot nu era suficient, dar era ca o mâna cerească atunci când venea ajutorul. Depresii… nici nu mai știu câte au fost, îmi venea să-mi iau lumea în cap, dar mă uităm la el, îmi spunea ‘tati’ și în momentul ăla nu știu de unde parcă mă umplea de putere și mă făcea să merg mai departe.
Când s-a făcut mai mare, lucrurile s-au îmbunătățit. Au început să se lege, reușeam să fac ceva, puteam pleca de acasă, grădinița o făcea la program prelungit. Îl luăm la ora 16,00 și așa am putut să-mi fac planuri, să sper la un viitor mai bun. La 7 ani mi-am luat copilul m-am urcat în avion și am plecat în Franța, la muncă. Aceleași lucruri, muncă de dimineață până seară, copilul la școală… trezește-l la 5 dimineața, du-l la babysitter pentru 2 ore pentru că el începea școală la 8, iar eu la 7 trebuia să fiu la muncă, la fel de greu ne era, însă nu mai aveam lipsuri’, mai spune Karym.
„Să te naști sărac nu este o alegere„
Din fericire, pare-se, rugăciunile pentru o viață mai bună i-au fost ascultate.
‘După o perioada stată în Franța, am revenit acasă… Angel era mai mare, puteam face ceva. Mi-am început cariera muzicală și am reușit să îmi îmbunătățesc viața până în ziua de azi. Azi, viață pe care o trăiesc, chiar dacă nu e una luxoasă, este vis pe lângă toate câte am trecut.
Mie, în ziua de azi, mi se pare de domeniul fantasticului ca băiatul meu să nu aibă șosete, un caiet sau un pix cu care să scrie la școală… M-am învinovățit mult timp, până să înțeleg că de fapt nu a fost vina mea și că în condițiile date nu știu câți bărbați s-ar fi descurcat mai bine. Știu că acolo, undeva, sunt părinți care se luptă să supraviețuiască la fel cum am făcut-o eu.
Nu am nevoie de milă și nu caut să stârnesc compasiunea oamenilor, vreau că oamenii care trec prin aceste momente să nu și piardă speranța, să înțeleagă că nu sunt singuri, că nu sunt blestemați, așa cum credeam și eu în momentele când eram la pământ și simțeam că nu mai pot. Să înțeleagă că nu toți oamenii se pot naște bogați, unii dintre noi trebuie să luptăm și asta nu este o rușine. Să te naști sărac nu este o alegere, alegerea o facem fiecare dintre noi… să luptăm sau să renunțăm!’, spune Karym.