A pornit cu stângul în viaţă, însă calmul care îl defineşte şi talentul de netăgăduit la arte marţiale l-au ajutat să treacă peste toate şi să reuşească azi, la 17 ani, să privească optimist spre viitor. Vă prezentăm mai jos povestea noului bursier al Jurnalului de fapte bune, Daniel Crosman.
L-am întânit pe Daniel în apartamentul familiei sale, din cartierul bucureştean Berceni. Locuiesc aici mama, frăţiorul şi sora sa mai mică, familia mătuşii, bunicii… Cu totul, nu mai puţin de zece persoane. În plină adolescenţă, Daniel s-a simţit copleşit, nu mai reuşea să se concentreze la învățat, de intimitate nici nu se punea problema. Aşa că de anul trecut locuiește la 50 de kilometri de capitală, în de acum celebra comună ialomițeană Fierbinți, împreună cu familia unchiului său. A preferat această variantă, chiar dacă înseamnă că, de atâta timp, se trezeşte zi de zi la 4 dimineaţa, pentru a prinde trenul de 5 şi a ajunge la timp la începutul orelor de şcoală. Nu îl deranjează, are suficientă energie să se descurce bine şi la şcoală (tocmai a încheiat clasa a XI-a la Colegiul Economic Kiriţescu), şi la antrenamentele de o oră şi jumătate pe care le susţine după-amiaza, şi să îşi viziteze şi familia aproape zilnic. În general, de altfel, emană optimism şi echilibru – consecinţe ale pasiunii cu care practică, de cinci ani, arte marţiale.
În sală grijile nu-şi au locul
De karate s-a apucat conjunctural şi relativ târziu – la 12 ani, în condiţiile în care, în general, profesioniştii încep studiul artelor marţiale mai devreme de 7 ani. Un antrenor, Sensei Mihai Ioghen, închiriase o sală de sport în clădirea în care lucrează mama sa. Și-a făcut curajul să-l abordeze, ‘i-am spus că am un băiat pasionat de sporturile de contact şi de jocurile cu lupte, poate îl poate lua sub aripa sa’.
‘De când l-am cunoscut mi-am dat seama că Daniel are reale calități de campion în acest domeniu’, spune Sensei, cel care a reuşit să canalizeze energiile proaspătului adolescent spre ceva constructiv. De prima întânire îşi aminteşte, impresionat şi acum, şi Daniel. Nu poate uita cum, de la prima oră, profesorul i-a explicat că, ‘indiferent dacă în ziua aceea luasem un 4 la școală, mă certase mama sau avusesem vreun conflict cu un coleg, odată ce intri în sală lași toate grijile în afară, aici ești protejat, ca într-o bulă, de restul problemelor’.
de Mirona Hriţcu
Vezi continuarea AICI