Cea de-a doua premiantă' a Jurnalului de fapte bune' are doar 16 ani şi nu concepe viaţa fără antrenamentele de înot pe care le face zilnic. Mărturie pentru performanţa Andreei Nae sunt cele peste 300 de medalii atârnate, cu grijă, în biblioteca din micuţa sufragerie a familiei sale, câştigate în cei zece ani de înot pe care îi are în spate.
Avea doar cinci anişori când a intrat prima dată în bazinul de înot. Pe atunci, scopul Andreei nu era de a face performanţă, ci doar de a-şi întări sistemul imunitar, pentru că era mai tot timpul răcită. Pentru a o pune un pic pe picioare, un medic le-a recomandat atunci părinţilor să o ducă la înot, sportul bun la toate. Deşi nu a dat glas acestei speranţe, mama sa, fostă handbalistă, s-a gândit de pe atunci că poate fiica îi va călca pe urme şi va face performanţă. Au trecut o lună, două, un an, iar antrenorii şi-au dat seama că micuţa are potenţial. Aşa a aflat că înotul, recomandat iniţial ca remediu pentru organismul său prea fragil, îi putea de fapt marca viitorul. Că într-o zi va ajunge campioană, dar că pentru asta e nevoie de multă muncă, mult mai multă. Andreei i-a surâs ideea şi nu s-a dat în lături. Aşa că a început antrenamentele zilnice la Clubul Sportiv Municipal Piteşti şi, după doar un an de antrenament intens, a venit prima medalie. Atât de puternică a fost motivaţia dată de acest prim rezultat, încât de atunci nu a trecut nici o zi în care să nu meargă la bazin. Au urmat mii de antrenamente, sute de concursuri şi tot atâtea medalii câştigate. De la bronz până la aur. Şi ar fi fost chiarmai numeroase, dacă ar fi putut participa la mai multe competiţii internaţionale.
Citeste continuarea AICI