La doar 34 de ani, Benny Adegbuyi este unul dintre cei mai în formă kickboxeri autohtoni şi în top 10 cei mai buni luptători K1 din lume, însă povestea sa de viaţă pare desprinsă din filme. Puţini ştiu că a crescut în Africa şi abia la opt ani a învățat limba română de la bunica din Aiud, femeia care l-a crescut şi l-a învăţat să fie un om bun.
Benny, se ştie că ești unul dintre cei mai buni luptători din lume, dar care este povestea ta? Cum de te cheamă Benjamin Adekunle Miron Adegbuyi și te-ai născut în Cluj-Napoca?
Legătura dintre numele meu exotic și Cluj este tatăl meu, care este nigerian. Părinții mei s-au cunoscut la facultate, ambii erau studenți în Cluj. Eu m-am născut la Cluj, am copilărit la Aiud, am locuit o perioadă și în Nigeria, dar şi în Italia. Însă România este casa mea şi aici mă simt cel mai bine.
Îți mai amintești ceva din perioada în care ai locuit în Africa?
Nu îmi amintesc prea bine acea perioadă, eram foarte mic când ne-am mutat acolo, dar îmi aduc aminte că readaptarea în România a fost destul de dificilă, pentru că noi vorbeam engleza, bunica româna și a fost nevoie să învățăm româna și să ne integrăm la școală. Din Nigeria țin minte rudele și câteva secvențe cu anumite lucruri, curtea în care locuiam (știu că era un nuc de cocos acolo), dar prea multe detalii nu reușesc să îmi amintesc. Păstrez, însă, legătura cu tatăl meu, dar nu ne vedem foarte des. El locuiește în Nigeria, iar pentru vizitele în România are nevoie de viză. Eu, pe de altă parte, am un program competițional destul de încărcat și nu reușesc să ajung acolo…
Care ar fi cel mai bun sfat primit vreodată de la tatăl tău și, dacă tot suntem aici, care ar fi cea mai frumoasă amintire a ta cu el?
Cel mai bun sfat, pe care mi l-a reamintit și de curând, este să fim uniți, eu şi sora mea, și să avem mereu grijă unul de celălalt, ceea ce cred că este un lucru pe care ar trebui să îl facem cu toții. Iar una dintre cele mai frumoase amintiri – aveam vreo 10-11 ani și tatăl meu a venit în România iarna, cu un prieten care nu văzuse niciodată zăpada. Țin minte că ne-am jucat ore în șir în zăpadă și ne-am distrat foarte tare împreună!
Ai și tu un copil acum, știi ce înseamnă să fii părinte. Ce nu ai aduce niciodată în relația cu băiețelul tău din relația ta cu tatăl tău?
Lucrul pe care am încercat să îl evit încă de când s-a născut fiul meu este să stau departe de el. Având o profesie care implică multe cantonamente și plecări destul de dese, am încercat să îl iau cu mine sau să îl vizitez foarte des în timpul cantonamentelor.
Nu consider că tata a greșit, deși mi-ar fi plăcut să îl văd mai des. Viața i-a dus pe ai mei în direcții total opuse, iar distanța și-a spus cuvântul.
Din păcate, pe fiul meu nu l-a cunoscut decât prin intermediul video call-urilor. Deși a insistat să îl vizităm în această perioadă, nu am reușit deloc să programăm o vacanță în Nigeria!
Practic, ai crescut doar cu mama ta, având în vedere că părinții tăi nu doar că au divorțat, dar locuiesc pe continente diferite…
Am crescut mai mult cu bunica mea, mama fiind nevoită și ea să plece din România pentru a câștiga mai bine, dar în perioada în care ne-am mutat în Italia, într-adevăr, am fost foarte apropiați. Mama este o persoană super deschisă și care mă susține mereu!
Soţia este şi ea un sprijin, presupun…
Da, pe soția mea am cunoscut-o la scurt timp după ce m-am mutat la București, adică acum mai bine de opt ani, şi am simțit de la început că este ceea ce îmi doresc. Este o persoană care mă susține și care îmi înțelege profesia.
Cum ai ajuns în lumea sporturilor de contact? Înălțimea te recomanda pentru baschet…
Am făcut și baschet, am făcut și karate în copilărie, dar m-au atras mereu sporturile de contact! La sfaturile prietenilor care m-au văzut în sala de sport și mi-au recomandat să încerc să fac kickbox la un nivel profesionist, m-am mutat la București, la cea mai bună și renumită sală de pe atunci, Respect Gym. Antrenându-mă serios, am avut ocazia să înlocuiesc într-un meci profesionist un coleg accidentat. De acolo au apărut ofertele pentru alte meciuri profesioniste și, în câțiva ani, am reușit să ajung să lupt la cel mai înalt nivel. Deși atât mama, cât și tata nu și-au dorit să urmez o astfel de carieră, acum sunt foarte mândri de mine și mă susțin!
Presupun că nu este ușor pentru niciun părinte să își vadă copilul luptându-se cu alții. Ai tăi cum au primit vestea că vei fi luptător K1?
Exact, nu au primit vestea tocmai încântați, dar pe parcurs s-au obișnuit cu ideea și sunt fanii mei principali. Mama nu se uită la meciurile mele nici acum, decât în reluare, după ce află rezultatul.
Ai dus vreodată lupta din ring pe stradă?
Sportul disciplinează, asta a făcut și cu mine. În special de când profesia mea este de luptător, încerc să evit absolut orice conflict, pentru a nu se crea nicio legătură între violență și ceea ce practic eu! Sporturile de contact sunt renumite pentru ideea de fair play, lupta rămâne în ring, iar în afara lui suntem prieteni!
Care este cel mai important titlu obținut în sport?
Am câștigat până acum trei piramide – adică am avut câte două meciuri în aceeași seară –în cea mai mare promoție la nivel mondial, de care sunt foarte mândru! Sper ca anul acesta să am revanșa cu Jamal Ben Sadik și îmi doresc și un meci cu Badr Hari, dacă nu anul acesta măcar la începutul anului viitor. Apoi, mi-aș dori să aduc și centura de campion mondial în România! Am trofee împărțite pe la ai mei, pe acasă.
Ești alintat „Mr. Gentleman. Care e povestea acestei porecle?
Chiar este un alint, ținând cont că este porecla unui luptător de kickbox, dar aceasta se datorează, cred, caracterului meu și educației pe care am primit-o de la bunica mea, care întâi de toate m-a învățat să încerc să fiu un om bun!
Înțeleg că, la un moment dat, „Mr. Gentleman a avut aproape 150 de kilograme. Cum ai reușit să slăbești și cum te menții, dincolo de foarte mult sport? Eşti ardelean, totuşi…
Da, am avut o perioadă în care am atins această greutate. M-am temperat singur, dar schimbarea a venit când am început sportul de performanță și m-am apucat să lucrez cu nutriționistul meu. Practic, nu consider că am restricții, încerc să am o alimentație cât mai sănătoasă, pentru că, în primul rând, mă ajută pe plan profesional. Da, sunt ardelean și îmi place foarte mult mâncarea tradițională, sarmale, varză à la Cluj, mămăligă cu brânză, dar sunt și un fan al bucătăriei italiene.
Ce stil vestimentar preferi?
Îmi plac hainele casual, mă reprezintă. Printre ținutele preferate sunt cele de la Tommy Hilfiger, care mi se potrivesc perfect ca stil și măsuri.
Spune-le fetelor care citesc VIVA! ceva ce n-ai mai spus nimănui, te rog!
Keep it simple! Admir femeile naturale și cred că aceasta e calea!