Abia a împlinit 16 ani, dar ştie exact ce vrea de la viaţă. Până va ajunge să cânte în Madison Square Garden, Ecaterina Sălceanu, cea de-a 11-a bursieră a Jurnalului de fapte bune, îşi dedică fiecare zi studiului viorii, cel mai frumos instrument din lume’.
Cati, aşa cum e alintată de toată lumea, spune că şi-ar fi dorit să studieze muzica încă de când a intrat la şcoală, dar părinţii nu au reuşit s-o înscrie la clasa de vioară, aşa că a fost nevoită să aştepte încă un an. Un an petrecut ca pe ace.
Mă atrăsese din prima clipă, le spuneam tuturor că nu există pe lume instrument mai frumos…’, spune fetiţa, arătând cu mândrie spre vioara aaşezată cu grijă în colţul camerei. Aceasta este vioara mea. Cel puţin teoretic, pentru că încă nu am terminat de plătit ratele pentru ea. A costat 1.600 de euro şi nu a fost nouă, ceea ce este foarte bine, pentru că, de regulă, cu cât e mai veche, cu atât e mai bună. E lucrată manual, o bijuterie, nu am luat- o dintr-un magazin oarecare’, continuă ea.
Ca orice bijuterie, şi-ar dori să se bucure de ea cât mai mult timp. Oricâtă grijă îi port, accesoriile nu mai sunt de prea bună calitate şi mi-e teamă să nu se strice. Ştiu că ar trebui s-o menajez, dar pentru asta aş avea nevoie de un instrument pentru studiu’, mai spune Cati. O vioară preţioasă, aşa cum este cea mânuită de Cati, trebuie să aibă un căluş (suportul pe care stau corzile) dintr-un lemn special, corzi din oţel sau din intestine de oaie şi un arcuş perfect drept – din păcate, al ei e deja curbat.
Citeste continuarea AICI