Într-un număr anterior al Revistei VIVA!, Horia Brenciu a acceptat să ne vorbească pe larg atât despre debutul său în televiziune, cât și despre revenirea lui pe micul ecran. Artistul nu a mai apărut pe sticlă de ceva vreme, fiind concentrat asupra podcast-ului său, dar nu exclude să se întoarcă în fața telespectatorilor într-un nou proiect. Iată declarațiile cântărețului!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Horia, ultima oară când am vorbit, ne aflam încă în pârdalnica asta de pandemie și-mi spuneai că ești trist și rezervat în ceea ce privește prezentul. Au trecut niște luni bune de atunci. Cum stau lucrurile în viața ta acum?
Ai auzit de Uraganul Katrina? Cam așa a revenit viața peste mine. (zâmbește)
Horia Brenciu, despre debutul său în televiziune și revenirea pe micul ecran
Nu te-am mai văzut de ceva vreme pe sticlă și sunt convinsă că fanii tăi îți duc lipsa. Nu ți-e dor să revii într-un proiect de televiziune? Poate ai o surpriză pentru noi…
În afara emisiei de la PRO TV, de 1 decembrie, pe care am prezentat-o alăturide Iulia Pârlea, prezentatoarea rubricii meteo, de la știrile PRO TV, preocuparea mea de un an a fost pe YouTube, ca să spun așa… Vreau să-l cuceresc cu podcastul LUCRURI SIMPLE. (zâmbește) După cum vedeți, televiziunea mă cheamă când vrea ea… Nu presăm, nu ne stresăm. Ne vedem de treabă. (zâmbește)
Desigur, nu ai pierdut nicio clipă contactul cu fanii, care te-au văzut recent în concert la Sala Palatului, dar văd că ai o comunitate impresionantă și în online. Mă refer aici nu doar la postările din social media, ci și la podcastul tău, Lucruri simple. Ce te-a determinat să începi acest proiect?
Soția. Glumesc! (zâmbește) Și ea m-a impulsionat puțin. A fost o schimbare de poziție la… masă. Din locul intervievatului am trecut în locul gazdei. Țin minte cum mă învârteam prin sala de repetiții a Academiei de Arte care-mi poartă numele și simțeam că trebuie să încep podcastul… Pare simplu, dar am avut rezerve. Asta până mi-a venit ideea cântatului. Din momentul acela, mi-am asumat locul total. Ăsta-s eu… (zâmbește)
De ce și-a făcut Horia Brenciu podcast
Ai invitat, de-a lungul timpului, actori, cântăreți, sportivi… o mulțime de personalități. Dacă ar fi să faci un top, care sunt cele mai memorabile momente pentru tine?
Cu fiecare invitat am avut cel puțin un moment memorabil. Am râs de multe ori, dar chiar am și am lăcrimat câteodată… Cel mai amuzant pentru mine a fost să cânt piese pe care nu le cunoșteam și nu intrau deloc în repertoriul meu. Și au fost câteva… Am fost onorat să primesc la masa mea foarte mulți oameni dragi cărora le-am pus sufletul pe masă, iar ei mi-au răspuns cu sufletul lor. Menționez că le-am dat și mâncare, și băutură, pe lângă asta…
Văd că, în acest gen de emisiuni, vedetele au tendința să fie mai deschise și fac mai multe confesiuni ca la TV… Ai fost martorul unei declarații tulburătoare în podcastul tău?
Sigur. De la Theo Rose până la Irina Rimes, de la Feli până la Adela Popescu, de la Mirabela Dauer la recentul meu invitat, Fuego, toți mi-au spus câte ceva în exclusivitate. Nu vă mai povestesc de Răzvan și Dani, Micutzu sau Bobonete… Ar fi și păcat să vă reproduc frazele lor. Vă las plăcerea de a le descoperi în podcastul Lucruri simple. Apropo, deși nu cântă, unii și-au găsit chiar și vocea la emisiunea asta, pentru că, vrând-nevrând, au trebuit să cânte piesa care dă titlul podcastului.
„Regrete majore în ceea ce privește propunerile pe care le-am primit nu am'
Ce ți-ar plăcea să fii întrebat dacă ai fi invitat, la rândul tău? Este ceva despre care ți-ai fi dorit vreodată să vorbești, dar n-ai avut ocazia? Sau, făcând un exercițiu de imaginație, ce l-ar întreba Horia Brenciu pe… Horia Brenciu? Cu ce te-ai pune în dificultate?
L-aș întreba pe Horia Brenciu când are de gând să participe la turnee de tenis. L-aș mai întreba ce spectacol are la Sala Palatului. Și l-aș întreba ce și-ar dori să ajungă copiii lui, când se fac mari… Și aici să vezi răspunsuri!
De-a lungul carierei, ai jucat în seriale, în filme de lungmetraj, chiar și în filme pentru copii, iar emisiunile de televiziune în care ai apărut sunt greu de numărat… Ai vreun regret? E ceva ce ți-ar fi plăcut să bifezi în carieră și nu ai reușit până acum?
Pentru mine, televiziunile nu sunt greu de numărat. Au fost 4. Regrete majore în ceea ce privește propunerile pe care le-am primit nu am. M-am bucurat pentru fiecare dintre ele. Poate că-mi puteam face jobul și mai bine… Niciodată nu sunt mulțumit 100%, iar aici competiția este, în special, cu mine. Dar, știi cum e zicala: „Aștept cu nerăbdare și bucurie următoarea provocare. Orice proiect pe care îl experimentezi te pregătește și mai bine pentru următoarele. Asta este, de fapt, și ideea care mă definește.
Care sunt calitățile care te-au adus în poziția în care ești azi? Dar defectele la care crezi că ai mai putea să lucrezi?
Ohohooo! Păi sunt plin de calități. Sunt blond, cu ochi albaștri. (zâmbește) Defecte?! Ce-s alea?!
„Îmi aduc aminte că în TVR nu mă trata nimeni ca pe un star'
A fost un moment în care tot capitalul ăsta de simpatie de care te bucuri te-a dezechilibrat? Te întreb, de fapt, dacă ți s-a urcat vreo clipă celebritatea la cap..
Sigur că da! Aveam 20 de ani. Și lumea mă recunoștea pe stradă. Wow! Era fabulos! Dar nu am avut timp să-mi pierd capul, pentru că TVR-ul era a doua mea casă, și acolo munceam mult… Nu aveam cum să mă dau rotund prea tare pentru că aveam, efectiv, multă treabă. Îmi aduc aminte că în TVR nu mă trata nimeni ca pe un „star. Eram prezentator, dar eram și redactor. Căram și casete, mergeam la montaj, frecventând și facultatea, în tot acest timp… De multe ori dormeam 4 ore și mă întorceam din nou la muncă. Așa că n-am prea avut parte de celebritatea aceea, de… prinț. (zâmbește) Nu știu dacă mi-am pierdut vreodată capul, dar am învățat că în relația cu oamenii din jurul tău nu prea e timp de concediu.
Se întâmplă să-ți dorești uneori să nu fii atât de cunoscut? Să poți ieși cu familia undeva fără să trebuiască să dai autografe, să faci selfie-uri? Te-ai intersectat vreodată cu fani mult prea insistenți?
Cred că am avut o perioadă, pe la 29 de ani, când eram tracasat de prea multă atenție din partea fanilor. Dar curând mi-am dat seama că ei m-au făcut celebru, exact acei oamenii care-mi cer autografe. Fără ei, eram Horia… din Brașov. (zâmbește) Sunt foarte fericit când fac poze și dau autografe. Am un mare respect pentru oamenii care mă urmăresc și care mă apreciază. Fără ei, de exemplu, nu eram aici, la voi în revistă. (zâmbește)
Sursă foto: Facebook
Urmărește-ne pe 
