Are agilitatea unei feline şi hotărârea unui adevărat muschetar. Amalia Dumitru este, la 11 ani, una dintre tinerele speranţe ale scrimei – mai precis, floretei – româneşti. Pentru a ajunge acolo unde visează, adică o campioană, munceşte, se antrenează, renunţă la alte bucurii normale pentru o fetiţă de vârsta ei. Ea este cel de-al 22-lea caz selectat de campania Jurnal de fapte bune pentru a fi ajutat.
de Gabriel Peneş
Copilul grăsuţ şi adus de spate’ de altădată s-a transformat ca în poveste într-o lebădă graţioasă, ce te săgetează cu privirea sa albastră. De fapt, s-a metamorfozat într-o fetiţă-muschetar care-şi poartă luptele pe planşa de scrimă. Îndemnată de mamă, Amalia a trecut mai întâi pe la balet, apoi pe la dans şi înot.
Era bine pentru sănătatea ei să facă lucrurile acestea. Au ajutat-o mult să înveţe să aibă o anumită postură corporală, o anumită ţinută’, povesteşte mămica fetiţei.
Dar parcă nimic nu a atras- o mai mult decât scrima, sport cu care s-a întâlnit în clasa I, când a început cursurile Şcolii nr. 167 din Bucureşti, unde o profesoară inimoasă, Ana Pavel, pregătea copiii pentru acest sport nobil în cadrul CSTA, adică, altfel spus, Clubul Sporturilor Tehnico Aplicative.
Îmi place că e un sport individual, că depinde doar de mine dacă pierd sau câştig’, spune Amalia. Sau Ami’, aşa cum o strigă toţi cunoscuţii. În cei patru ani de scrimă a adunat numeroase medalii, trofee, diplome la zeci de concursuri.
Citeste continuarea AICI