Infecția tractului urinar reprezintă o problemă frecventă de sănătate. Pe scurt, urologic vorbind, există infecții joase (uretrite și cistite) și înalte, cele care afectează rinichiul (nefrita, pielonefrita, glomerulonefrită), iar de cele mai multe ori coexistă cu litiază, ceea ce numit popular „pietre'. Atenţie, doar prezența în cultură a unor germeni (de obicei E. Colli) nu este un indicator suficient pentru diagnosticul de infecție! Factorii care favorizează infecţiile urinare sunt dintre cei mai diverşi şi la care nu ne-am aştepta vreodată.
Simptomatologia afecțiunilor joase este centrată pe disconfortul urinar (disuria) și nevoia imperioasă de urinare cu evacuarea unor cantități mici de urină (polachiurie). De cele mai multe ori urina este tulbure și cu miros neplăcut. În cazuri avansate, în urină găsim și sânge. Starea generală este de obicei bună, dar poate fi și alterată cu lipsa poftei de mâncare, uneori transpirații, frisoane și chiar stare febrilă.
Disconfortul urinar variază de la o simplă jenă, usturime, până la durere, care este ritmată de micțiune sau, mai rar, continuă. Durerea poate fi localizată strict la nivelul uretrei sau doar în etajul abdominal inferior sau o combinație a celor două.', spune dr homeopat, Dragos Peteu.
Pot fi acutizări înainte, în timpul sau la sfârșitul urinarii, elemente foarte importante mai ales pentru diagnosticul de remediu homeopat. Pe lângă simptomatologia clinică examenele de laborator pun în evidență în sânge moderate nivele ale inflamației, iar în urina, semne clare de infecție. Pentru medicul urolog este necesară cultura și antibiograma pentru a putea calibra antibioterapia cât mai judicios.
În ultima vreme aceasta situație este cunoscută sub denumirea de bacteriurie, situație care necesita atenție și tratament ușor (produse naturiste – ceaiuri, gemoderivate, vitamina C, etc) care să asigure o evacuare ritmică și bună a vezicii.
Pe de altă parte, infecțiile înalte reprezintă, de cele mai multe ori urgenţe medicale. Pot fi complicații ale afecțiunilor joase prost tratate sau pot fi de sine stătătoare. Starea generală a pacienților este alterată și însoțită de febra înaltă cu sau fară frisoane.
Tegumentele sunt fierbinți, uscate (frecvent) sau transpirate și apar edeme mai ales palpebrale. Dureri, de obicei în lojele renale, de inensitate medie și înaltă. Pacienții au o diureză scăzută (volum urinar), prin producție renală redusă (filtrare compromisă). Aceste afecțiuni reprezintă urgente medicale care trebuie diagnosticate rapid și tratate corespunzător.
Factori care favorizează infecția tractului urinar:
- Frigul, ploaia rece care pătrunde prin haine, încălțăminte;
- Scăldatul în apa rece sau contaminată;
- Oboseala;
- Stresul prelungit care duce la obosirea' sistemului de apărare;
- Imunitatea scăzută;
- Igiena precara;
- Spălaturi vaginale frecvente;
- Sondarea vezicii;
- Contacte sexuale neprotejate cu persoane care au infecții active în zona genitourinara;
- Constipația;
- Malformații ale aparatului urinar, etc;
- Litiaza
Tratamentul infecției tractului urinar: tratamentul medicamentos clasic cuprinde antibiotic, analgezice și antiinflamatoare, antipiretice daca e cazul. Acidifierea urinei se face cu Vitamina C. Se mai pot prescrie suplimente cu vitaminele A, D, seleniu și magneziu.
Tratamentul este bine să se facă pe o perioadă de minim 7-10 zile până la dispariția completă a simptomelor.
Analiza de urină și urocultura la sfârșitul perioadei de tratament ar trebui să arate normalizarea situației.
Urmărește-ne pe 
