După câteva luni petrecute în Republica Dominicană, în ochii săi și ai familiei sale, Dan Cruceru este un învingător. A trecut cu brio peste condițiile extreme ale competiției Survivor și peste infecția cu virusul Dengue, însă odată întors acasă s-a lovit de inconștiența celor care nu respectă măsurile de protecție anti-COVID-19.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Dan, cum a fost perioada de după Survivor?
Au fost cinci luni fabuloase! Pline de provocări nemaiîntâlnite
până acum și cu emoții fantastice. Show-ul a fost proiectul carierei mele de
până acum în TV, proiectul cu cea mai mare anvergură. La nivel personal, a fost
dificil, fiind departe de familie atâta timp, dar ne-am descurcat cu brio.
Ce înseamnă Survivor pentru tine? Te consideri un învingător?
Pe de o
parte, un format superb, care îi aduce pe concurenți la limite pe care nu
credeau că le vor atinge vreodată. Dincolo de format, a supraviețui e dificil
nu doar în condiții extreme, ci și, uneori, în viața de zi cu zi. Sunt mulți
români care se luptă să supraviețuiască în mijlocul orașului, din cauza multor
lipsuri.
În privința mea, da, mă consider un învingător. Am plecat din Focșaniul natal la 14 ani, părinții mei erau oameni simpli, fără posibilități financiare si am ajuns să am o carieră în TV, să fiu om de afaceri și, mai ales, să am o familie frumoasă.
În Dominicana ai avut probleme cu Virusul Dengue! E mai periculos decat COVID-19?
COVID-ul e
un virus nou, despre care se știu puține lucruri încă. Dengue este un virus
cunoscut, care afectează populația doar în anumite zone ale globului și nu se
transmite de la om la om. Doar că eu am avut „norocul’ să îl iau. Mi-a fost
destul de rău în perioada de convalescență, dar i-am făcut față. Cred că nu e
de joacă, însă, cu COVID-19.
Ce părere ai despre pandemia COVID-19?
Cred că
inconștiența oamenilor este cel mai bun prieten al acestui virus. Este un virus
planetar, o mare problemă pentru întreaga umanitate, singurul care a reușit să
blocheze întreaga lume, singurul care i-a făcut pe toți liderii planetei să se
așeze la masa negocierilor și să ia aceleași măsuri. Este un mare pericol atât
pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru economie. Și a te face că nu există,
a nu-ți lua minime măsuri de protecție, pentru mine, înseamnă a fi un ignorant,
un inconștient, un om care nu merită să trăiască în democrație.
Ai fobii, temeri?
Destule. De la minime temeri de animale mai ciudate, până la temeri existențiale de genul că ai mei copii ar putea avea probleme de sănătate. De altfel, cred că astea sunt cele mai mari temeri ale unui părinte. Lumea lui se clatină puternic când își vede copiii bolnavi.
Ești un om împlinit?
100%.
Sincer, deși 2020 este un an foarte greu, pentru mine a fost poate cel mai bun
de până acum. Familia îmi este bine, a fost proiectul Survivor, afacerea cu
produse premium pentru copii e într-o dezvoltare continuă, am deschis al doilea
show-room din țară, primul la București, și acum încă unul la Cluj- Napoca. E
un an cu foarte multă muncă și agitație, dar pentru mine a fost un an foarte bun.
Ai o casnicie frumoasă cu soția ta, Cristina! Care este secretul și cum îți place să-ți descrii jumătatea după atâta timp?
Secret? Ce
secret, dacă aveți voi vreo soluție magică, să mi-o spuneți și mie, vă rog.
Căsnicia noastră funcționează pentru că am învățat că, uneori, este bine să
taci și să asculți și pentru că nu ne place să adormim supărați unul pe
celălalt. Și tot așa. Plus că eu am învățat să fac tot ce vreau în limitele
listei scrise de soață. Serios, acum, Cristina este o persoană foarte puternică
și ea a făcut ca lucrurile să funcționeze. Între timp, a devenit nu doar soția
mea, ci și cel mai bun prieten și cred că de asta au nevoie căsniciile ca să
devină unele de lungă durată.
Ce înseamnă Cristina pentru tine?
N-am să-i
ridic statuie Cristinei, pentru că deja o are. Și-a construit-o singură, doar
v-am zis că e o femeie foarte puternică. Dincolo de faptul că este soția mea și
mama copiilor mei, este partenerul meu. Ne consultăm în toate, ni le spunem pe
toate, de la lucrurile frumoase, până la cele mai apăsătoare. Am ales să n-am
secrete față de ea și astfel am ajuns să avem încredere deplină unul în
celălalt.
Vă mai și certați?
Chiar ne
place să ne certăm. Să arunce cu piatra în mine cine nu se certă cu partenerul/
a după 11 ani de căsnicie și 13 de relație! Pe bune? Nu există căsnicie fără
certuri. Important este, însă, ca cei doi să-și dorească, la final, să rezolve
cauzele disputei. Și ca să răspund exact la întrebarea ta, uneori ne certăm și de
la copii. De exemplu, cel mic este epuizant. Are mai puțin de doi ani și
trebuie să-i acorzi foarte mult timp. Iar, după o zi de muncă obositoare,
trebuie să faci eforturi să-i dai să mănânce, să-l scoți la joacă, să-l speli
și apoi să-l adormi.
Cum vă împărțiți sarcinile în ceea ce privește creșterea copiilor?
Păi cu
foarte multă răbdare și organizare. Chiar cred că sunt partener egal cu soția
mea în creșterea copiilor și sunt foarte puține lucruri pe care eu nu le fac în
povestea cu părințeala. Cum spuneam, îmi ajut soția, ea mă ajută pe mine și
reușim să avem amândoi cariere și să facem o grămadă de lucruri, chiar dacă
avem doi copii. Ne organizăm foarte bine, îi mai cărăm cu noi pe la unele
întâlniri. Iar, la finalul zilei, epuizați, rupți, reușim să ne pupăm de noapte
bună’ și să ne aruncăm un zâmbet.
Care dintre copii îți seamană cel mai tare?
Sunt diferențe foarte mari între Sophia și Dan-Christian. Sophia e fata lui tati, iar bebele băiatul mamei. Fata, și fizic, îmi seamănă mie mai mult. Plus că e romantică, foarte creativă, sensibilă. Așa ca tac-su! Iar bebele e mână de fier. Foarte hotărât, totul trebuie să fie ca el, știe exact ce-și dorește și obține acel ceva. Așa ca mami!
Ce înseamnă un taticool adevărat?
Un tată
implicat. E ușor să devii tată, e foarte greu să devii părinte. Pe de o parte,
un bărbat care găsește fericire și energie în lucrurile pe care le face cu
copiii lui și, pe de altă parte, un bărbat care e partenerul soției lui, care
înțelege că și femeia are nevoi și dorințe, că și ea are nevoie de timp liber
și de o carieră.
În viziunea ta, ce ar trebui să facă tăticii pentru a avea o relație armonioasă cu copiii?
Sunt multe
de povestit, dar foarte pe scurt: să caute tone de răbdare, să-și aducă aminte
că și ei au fost copii și să regăsească bucuria de a se juca și, mai ales, să
se gândească la greșelile părinților lui, să-și amintească ce nu i-a plăcut
copilului de atunci, și să nu repete aceste greșeli. Să-și alinte copiii atunci
când au nevoie de îmbrățișări, să fie afectiv cu ei, să caute să-i înțeleagă.
Și niciodată să nu se impună cu forța.
Ai spune nu unui al treilea copil?
Ehehe! Stai
așa că nu-i așa. Între Sophia și bebe 2 este o diferență de 7 ani și ceva.
Discutăm peste alți 7 ani, dacă nu ne lovește reumatismul până atunci.
Ai acum familia pe care ti ai dorit o, la care ai visat?
DA! N-am
ce să comentez mai mult, în condițiile în care sunt 100% sigur de asta.
Au existat însă și momente mai dificile în viața ta?
Normal că
au fost. Viața e plină de coline și văi, de fericire și de tristețe. De la incidente
în liceul militar, la concedierea colectivă de la Acasă TV, la eșecuri în
afaceri, sau la decesul tatălui meu, da, am avut multe momente grele. Cum am
trecut peste ele? Nu am un răspuns magic. Sunt doar foarte încăpățânat și refuz
să pierd, să mă declar învins. M-am ridicat mereu, oricât de greu mi-a fost.
Doar în fața soției nu comentez.
Ce nu ai face niciodată?
Hm! Nu
m-am gândit neapărat la o astfel de întrebare vreodată. Habar n-am. Sunt multe
chestii pe care nu le fac pentru că nu-mi plac. De exemplu, nu mănânc tot felul
de lucruri. Dar, ca să supraviețuiesc, probabil le-aș mânca și pe alea.
Cum îți merge business-ul pe timp de pandemie?
Merge foarte bine, mulțumesc de întrebare. Pandemia nu ne-a afectat, oamenii au continuat să cumpere de la noi, chiar și în aceste vremuri. Mai mult, anul acesta am reușit să înregistrăm o nouă creștere.